marți, 25 februarie 2014

DESPRE CURRICULUM

În învăţământ se-ntâmplă totuşi şi lucruri bune. Din când în când, te duci la perfecţionare și afli ultimele noutăţi în specialitate, ultimele tehnici de predare-învăţare şi tot ce e modern în pedagogie.Și dacă ești interesat, chiar ai ce învăța.
A trecut ceva timp şi mi-a venit şi mie rândul. M-am sculat de dimineață,dar tocmai când să ies pe ușă,copilul s-a trezit,  plângând că-l doare burta .Și cum nevasta nu era acasă,până s-a răcit ceaiul de izmă ,până am căutat pastile,până... autobuzul a plecat.
Cum, necum, după mai multe autostopuri, am ajuns la Universitate. Sala arhiplină si lectia deja in toi.
 Îmi cer scuzele de rigoare şi m-aşez pe singurul loc rămas liber,într-un colț,pe ultimul rând. La catedră, o distinsă doamnă profesoară explica destul de clar şi cu lux de amănunte un lucru pe care, din motive obiective,am reușit să nu-l aud.
N-am de lucru şi-ntreb vecina din dreapta mea, o femeie durdulie ce ocupa vreo două locuri:
- Nu vă supărați,despre ce se vorbește?
Femeia se întoarce, mă fixează cu privirea şi-mi răspunde foarte calm :
-Nu mă supăr....despre curriculum.
Gura i se desface într-un zâmbet plin de ruj dus până la urechi şi-apoi la fel de calm
continuă:
- Dacă vrei, mai pe-nserat, îţi dau eu toate detaliile! Şi mă fixează cu privirea .
Acum am înțeles ideea. Profesorii adevărați ocupă primul rând. Pentru că vor să-nvețe.Pe ultimul, stau cei care doresc socializare și nu se mulțumesc cu contul de Facebook. Iar dânsa are o problemă rămasă probabil nerezolvată de la ultima perfecționare.
- Şi acum să luăm o pauză ! se aude glasul d-nei profesoare.
Mai bine de-atât nici că s-ar fi putut! Atmosfera era oricum prea încinsă şi tindea să dea în fiert.
Intru în toaletă și recunosc figurile unor bărbați așezați la fel de-n spate.Unul înalt își studia atent în oglindă un coș rebel ce-i răsărise în frunte. Un altul,mai slăbuț , își nivela cu grijă freza ,zburlită într-o parte.
- Ia spune, domnu’ Marinescu, zice pipernicitul, cum e cu curriculumul ăsta ?
- Dom’le, zice Marinescu, e grav, fii foarte atent la ce-ţi explic!
Îl văd apoi cum se-nroşeşte, apucă cu mâna strâns robinetul şi dintr-o puternică sforţare izbuteşte o aghioasă lungă, zgomotoasă şi profund dezgustătoare. Strâmbăm cu toţii din nas şi luăm distanţa regulamentară în astfel de ocazii. Cel puţin trei metri! Apoi tot Marinescu:
- Nu-mi dau bine seama dacă ați înțeles!
- Eu unul, cred c-am mirosit ceva! Mă duc să cer şi alte păreri ! spun cu nasul îndreptat în sens opus.
- Nu te mai duce dom’le, zice altul în tricou de sport şi-n pantaloni de stofă, îţi spun eu cum stă treaba.Este de fapt cu cântec ,Curriculi-Curricula !
Și toți ceilalți se pun pe râs.
- Care curricum domle’, se bagă în vorbă un profesor mai în vârstă.Nu mai e niciun curriculm,n-ați auzit ce a zis Băse,carte mai puțină că stresăm elevii, iar despre păpădie aflați de pe Internet.Parcă el s-a omorât cu cartea și a ajuns președinte.
Ies zăpăcit din toaletă, uitând de ce am intrat,gonit de mirosul puternic de indolență și miștocăreală. Pe coridor,un profesor la costum,trecut de prima tinerețe, răcnea și gesticula puternic în mijlocul unui grup de bărbați și femei ce-i ascultau cu teamă teoria.
- Pedeliștii ăia nenorociți cu Băse-n frunte spuneau să nu mai facă toți liceu și facultate ! Normal că le convine să rămânem proști, ca să ne dirijeze ei cum vor.
Mă uit cu atenție la auditoriu.Nicio reacție,nici de aprobare,nici de-mpotrivire.Așa că, n-am de lucru și mă arunc direct în vorbe:
- Iertați-mă,dar poate că Băse nu spune până la urmă un lucru chiar atât de rău. Nu cred că a fost o idee atât de bună să desființăm profesionalele fiindcă avem nevoie și de meseriași,tâmplari,cizmari,zidari. nu doar de „licențiați ” care nu știu de fapt, nimic.
Atât mi-a trebuit.Bărbatul se întoarce,mă scrutează cu privirea și apoi tună amenințător:
- Dumneata ții cu PDL-ul?! Atunci dă-te mai încolo că nu mai sunteți la guvernare!
- Eu unul, încerc să fiu obiectiv,nu țin nici cu Băse,nici cu pdl-iștii,nici cu psd-iștii,nici cu liberalii,nici cu țărăniștii...Și-n niciun caz, cu comuniștii!
Spuneam doar că teoria d-nei Andronescu ,că suntem prea puțini intelectuali la număr de locuitori, o fi adevărată dar nu știu exact cu ce ne-ajută.Toți o ard cu interesul național când de fapt,e totul personal.Dacă mai pier studenții,piere din corpul universitar....Să facă liceu și facultate cine vrea cu adevărat să-nvețe ! Fiindcă majoritatea trec bac-ul cu bani la sutien. Vorba unuia de pe la radio, „ domnul a dat,doamna a luat,binecuvântat fie cel care a supravegheat! ” Apropo,bine că n-a băgat doamna banii la chiloți căci sigur avea probleme la numărătoare !
- Și ți-ar fi plăcut să faci dumneata numărătoarea? întreabă zâmbind complice,colega durdulie de la curs.
O ocolește, dar tot unde o doare o nimerește.
- Stai domnule așa ,se bagă altul în vorbă ,eu nu spun ca Verzica sau cum naiba o cheamă, a procedat corect, dar tot stăpânul învață sluga hoață. Păi dacă ne plătește mizerabil ,fiecare se descurcă pe cont propriu.
- Păi atunci de ce mai facem dirigenție cu copiii și le vorbim de cinste și onoare dacă le cerem șpagă?! Să-i învățăm să se descurce cu realitatea crudă,romănească în care nimic nu se rezolvă fără să-i dai „atenția” cuvenită?? Ce facem,luăm bani unii de la alții ca să ne îmbogățim? Eu cred că ar trebui să terminăm odată cu așa ceva și fiecare să fie mai puțin cu gândul la furat și mai mult la muncit.Ideea ar fi să fim serioși,să facem lucruri de calitate pe care toată lumea să le caute. Calitatea „licențiaților„ e mult mai importantă decât cantitatea.
I-am pus puțin pe gânduri. Tac toți, inclusiv colega mea care și-a mutat privirea lucitoare de la mine, la omul cu Verzica.
- Ia stai dom′le puțintel ,ai spus că nu vrei s-auzi de comuniști ! Păi atunci,pe vremea aia, îndrăzneau elevii să ridice clonțul asupra vreunui profesor?E mai bine acum că sunt obraznici și dacă îndrăznești să-l iei pe unul de ciuf ,te vezi a doua zi la știri? ridică din nou vocea, bărbatul în costum.
- Comuniștii aveau obiceiul să-ți bage pumnul în gură ca să nu comentezi ceva la politica lor „de aur”. Dacă era atât de bine și aveați de toate ,de ce v-ați răsculat?Sigur au fost și motive din afară, dar au găsit ecou puternic înăuntru.Cât despre elevi, sunt și ei oameni,au orgoliile și personalitea lor iar luatul de ciuf nu face decât să-i înrăiască și mai mult.Și îți răspund la fel de violent.Dacă vrei să fii respectat trebuie să îi respecți.E simplu și eficient !
I-am pus din nou pe gânduri ,dar încruntarea nu le-a dispărut din față și sprâncene.Dar nu mai pot să-mi dea replica fiindcă cursul reîncepe.
- Cred că folosim denumiri prea complicate pentru lucruri ce trebuie să fie foarte simple,continuă distinsa doamnă profesoară teoria dumneaei. „Curriculum” e un termen care te duce cu gândul undeva la spate. Oare nu s-ar fi putut găsi un termen neoș românesc , ca să-ntelegă tot profesorul?Cum să faci reforma dacă majoritatea nu înțeleg nici măcar forma?Avem darul ăsta cumplit de a complica lucrurile inutil. Și prea multe schimbări !Stau unii la putere patru ani,apoi vin alții și spun că tot ce au făcut ceilalți a fost total greșit. Și din schimbare în schimbare până la Marea Desființare! În sfârșit.... să revenim la ale noastre ! O să vorbim acum despre BRAINSTORMING.
Mă uit la Marinescu. Părea destul de relaxat. Mă uit la cei din jurul lui. Cam galbeni și adânc crispați. Probabil ...s-au axfixiat !

Un comentariu: