Mai aveau 1000 de euro rămași din tot
ce-agonisiseră de la servici. Biletele de avion costaseră fix 700 ,iar restul
îl aveau pentru a intra în altă viață. O viață pusă din nou pe fugă ! Realiza
încetul cu încetul că făcuse ceva groaznic,omorâse un om, chiar dacă ea îi
găsise circumstanțe atenuante.. Avea el păcatele lui,nu mai avea nevoie și de
ale altuia. Irina îi citește gândurile,nu e ușor pentru niciunul ,dar lui îi
este evident mai greu. Cazmaua a fost în mâna lui.
- Calmează-te ,o să trecem și peste asta . Acum intrăm în vamă,nu trebuie
să dăm nimic de bănuit.
O ascultă și înțelege că înapoi nu
se mai pot întoarce. Răul a fost deja făcut.
- Giati pigainete se Nikaia ? (
Pentru ce mergeți la Nisa ? ) întreabă lucrătoarea în uniformă.
- Tourismos ! Kinimatografico festival,spune fără să zâmbească.
- Festival ? insistă femeia grăsuță cu interogatoriul obligatoriu, ce intra
probabil în fișa ei de angajare.
Apoi începe să turuie ceva în fraze lungi ,interminabile. Înțelege din când
în când câte-un cuvânt ,însă cu trei cuvinte
nu descifrezi o propoziție. Zâmbește tâmp, rugându-se în gând să pună mai repede ștampila pe
documentele de zbor. El i-ar fi pus chiar una peste gură. Nu-i plăceau grecoicele ,majoritatea
aveau un corp deformat ,prea puține îi atrăseseră atenția. „ Și urâte, și rele
de gură ! Și nici măcar nu le-nțeleg ! ”
- Kali diaskedasi !
Expresia o auzea în fiecare zi ,erau cuvintele de ambianță pe care Spyros le adresa turiștilor eleni, atunci când le înmâna cheia de la camere. Știa că însemna , „ Distracție plăcută ! ” Nu putea fi vorba de o distracție atât de mare ,dar în sfârșit se terminase monologul.
- Efcharisties ! ( Mulțumim ! ) răspunde Irina pentru amândoi ,apucând în grabă actele. Un alt capitol se-ncheiase . Și iarăși , punct și de la capăt !
Plutesc deasupra norilor răzleți ,dar nu vrea să privească-n jos. Îi este teamă, că niște ramuri ascuțite de măslin o să-l înțepe....
*
Aeroportul din Nisa este la numai 25 de km de Cannes și-un sfert de oră le e suficient ca să ajungă. Taxiul înaintează greoi pe străduțele înguste,străjuite de o parte și de alta de bloculețe vechi ,dar îngrijite. Mașinile parcate pe partea stângă stau osândite în șir indian, ca pe un raft orizontal.Nu-i place chiar atât de mult ce vede,se aștepta la altceva, cel puțin la fel de grandios ca festivalul pe care-l găzduiește. „ Poate că în partea de sud,cea cu marea,să fie altfel ! ”
Nici Rue Merle nu face excepție . Mădălina locuiește într-o clădire veche,cu trei etaje,chiar în fundul străzii. Irina o sunase de pe un telefon de ocazie,cumpărat din aeroport de la un tunisian,dar nu-i spusese că nu era o vizită de curtoazie.Mai fusese și altădată ,tot în timpul festivalului,pe vremea aceea erau doar două fete tinere, ce nu aveau în cap decât distracție.
- Ce bine-mi pare c-ați venit ,spune îmbrățișându-i cu căldură.
- Stai să auzi întâi de ce-am venit și pe urmă o să vezi ,dacă-ți mai pare bine ! îi dă replica,pregătind cumva terenul, de apartament mobilat modern și destul de spațios.,contrastând puternic cu imaginea exterioară a clădirii.
- Presupun că ați venit pentru Festivalul de Film,majoritatea turiștilor vin acum pentru asta,spune rotunjindu-și gura micuță .
- Nu chiar ,noi nu suntem turiști,noi am plecat de acasă definitiv.
Zâmbetul amabil se grăbește să dispară, fiind înlocuit de-o mimă mult mai serioasă.
- Mă tem că nu-nțeleg! Dar lasă, că îmi povestiți totul la masă. Am pregătit niște crochete,sper să vă placă.
Se așează și
înghit cu mii de noduri. Sunt stânjeniți, că trebuie să se vâre forțat în viața ei ,dar nu prea au de ales.
- Am fugit de
soțul meu, fiindcă mă bătea mereu fără motiv și mi-a fost teamă că într-o zi o
să mă omoare.
„ Și-așa că l-am
omorât noi pe el ! Sper că nu îi spui și asta ! ” gândește Mihai speriat.
- Deci, el nu e
soțul tău ? întreabă Mădălina contrariată, privind atentă bărbatul din fața sa.
„ Poate că el este motivul,e un motiv destul de-atrăgător,probabil și eu aș
păcătui . Măcar așa de-o aventură ! ”
- Nu ! Pe Mihai
l-am cunoscut pe urmă ,după ce-am fugit de-acasă și am hotărât să continuăm
viața împreună, fiindcă ne iubim.
Îl sărută apoi
tandru, că să-i demonstreze că vorbele nu-s aruncate-n vânt degeaba. „
Norocoasa naibii ! ”
- E foarte frumos
,mă bucur pentru voi,dar nu pot să vă țin chiar foarte mult timp la mine. Eu
sunt învățată singură,am tabieturile mele,nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi
face plăcere că ați venit,dar nu pot să vă promit că o să vă țin aici
definitiv.
Irina îi cunoștea
stilul ,decât să umbli cu ocolișuri diplomatice,mai bine trântește adevărul .
Chiar dacă uneori e dureros ! Stilul ăsta îl respectase și ea până de curând,
când dragostea îi dăduse foc la rațiune.
- Sigur că nu , măcar
până ne punem puțin pe picioare ! Poate reușim să găsim un servici și atunci ne
mutăm cu chirie în altă parte.
- Deci ,vă
trebuie și servici !
- Păi ,da !
- Înțeleg,poate
găsim ceva sezonier, chiar la mine la
Casino. Acum sunt o grămadă de actori,regizori,producători care au bani de
cheltuit. Și cred că e nevoie de personal. Mergeți cu mine diseară și vedem ce
putem face.
