INTRE LINII

                                                           

     Femei,copii,bărbați, valize,geamantane,jucării....Cam multe pentru un coridor atât de strâmt,de tren accelerat.Înaintez greoi prin balamuc și până la urmă găsesc compartimentul și locul de la geam pe care l-am plătit  ca să admir natura .Sunt singur deocamdată,dar fericirea nu durează mult. Ușa se deschide, făcându-i  loc unei femei un pic grăsuțe, îmbrăcată cu o rochie vaporoasă, fără mâneci. In spatele ei,un copilaș blonduț  trântește plictisit o minge albastră, de podea.

- Așează-te la geam și n-o mai bubui, că-mi spargi timpanele ! tună femeia ,ocupând la rândul ei un loc ,lângă băiat.

   Nu e exagerat de durdulie ,dar fața îmi aduce fără să vreau aminte, de un banc. Un cerșetor bătea odată la o ușă. Deschide o cucoană iar cerșetorul o întreabă :

- N-aveți niște sticle goale de bere pe care să le vând?

- Arăt eu ca una care consumă atâta bere? întreabă cucoana la rându-i,vizibil iritată.

- Atunci ,poate niște sticle goale de oțet ?? ”

   Se-nvârte așa ,cam pe la 40. Destul de încruntată de parcă tot timpul îi trăsnește.

- Tata unde e,de ce nu vine-odată? întreabă copilul  ,uitând pentru moment de ocupația cu mingea.

- Taică-tu e cam mototol de fel. Dacă mă lăsam eu în seama lui ,nici pe tine nu te-aș mai fi avut ! răspunde tare ca să audă și ceilalți din compartiment.Adică eu !  Dar eu mă fac că plouă deși e zăpușală mare.

   Ușa se deschide din nou și un bărbat mustăcios, ce cară după el un troler, își face loc cu greu înăuntru. Scoate biletul și constată că locul lui e ocupat de băiatul cel  cu mingea-n brațe. Femeia sesizează și sare să descurce situația:

- Știți,îi e cam rău pe tren ,dacă vreți să faceți schimb să il lăsați pe el,la geam....

- Mă rog... acceptă mustăciosul situația, asezându-se cu zgomot pe locul de lângă ușă.

Un bătrânel cu un baston și o valiză mică își găsește  și el până la urmă,  locul predestinat de lângă mine. Un șuier scurt și în sfârșit ,ne punem în mișcare.

- Ce dracu face de nu mai vine odată? sare femeia direct pe coridor ,căutântu-și cu privirea „mototolul”.

 Și eu sunt curios să-l văd ajuns cu bine . Mai mult pentru copil , dacă tot e-n ograda lui,  măcar să-l facă mare !

Apare într-un final ,abia ținând în fiecare mână câte o valiză.Inalt si slab,cu părul alb,trecut cu mult de vârsta dumneaei.

- Nu mai veneai odată?

- De ce ,ți-era atât de dor de mine? întreabă amuzat ,încercând să destindă atmosfera. Dar atmosfera era deja ,prea încărcată.

- Nu mai rânji ,că nu mi-era de tine,mi-era de bagaj,că am hainele acolo ! Pune-le sus ! comandă rece ,făcând să înghețe și bruma de zâmbet ce apăruse în colțul gurii dumnealui.  

  Încearcă să se conformeze și ridică una din valize spre singurul sertar de bagaje rămas liber,deasupra mustăciosului ursuz.Dar trenul se smucește  și pirpiriul ratează instantaneu .Valiza se desface  iar hainele  aterizează una câte una în poalele bărbatului de dedesupt,mirat și el de tot  ce se-ntâmplă. O pereche de chiloți roșii rămâne agățată de nasul mare,coroiat,ce străjuia deasupra mustății lui stufoase.Iar gura i-e astupată-n întregime.Nici ochii nu i se mai văd. N-aș vrea să îl întreb ce vede ,mai mult l-aș întreba cam ce-și imaginează.

- Bravo mototolule,acum mi-ai atârnat și chiloții pe fața dumnealui ! Știam eu că nu trebuie să plec la drum cu tine,am citit de dimineață la horoscop . Bărbatul de lângă tine o să te enerveze iar !

- Dar mai taci odată, femeie ! Toată viața,cața-cața! răspunde soțul ,prinzând curaj că e înconjurat de-atâtea ajutoare. Apoi se-ntoarce mieros spre victima avalanșei de lenjerie căzută intempestiv și începe să le adune bucată cu bucată.

- Vă rog să mă scuzați ,n-a fost cu intenție !

- Sigur că nu,a fost cu direcție ! răspunde mustăciosul ,împachetând chiloții și oferindu-i posesoarei lor de drept.

- Cum să tot tac,până când să tot tac,sare din nou ca arsă, că au văzut și dumnealor cât ești de papă-lapte. Naiba m-a pus să mă mărit cu tine,am zis că ești consilier la primărie ,dacă știam că te înlocuiesc atât de repede, îmi tot vedeam de drum !

  De obicei ,rufele se spală în familie ,dar dumneaei ține morțiș să le  împrăștie prin tot compartimentul.În japoneza veche, cuvântul gălăgie era reprezentat prin trei femei cu gura larg deschisă. Știau ei ce știau ! Păcat că n-a trăit în vremurile acelea, că era fix ce trebuia pentru  „scandal” !

- Liniștiți-vă doamnă,totul s-a rezolvat cu bine, încearcă mustăciosul să potolească spiritele. Iar spiritele se potolesc până la urmă.

 Acum e liniște .Stau chircit ,înghesuit în spatiul strâmt dintre șinele paralele ale căii ferate ,dar tot e bine că înaintez. Trecutul a trecut,prezentul nu e decât o clipă iar viitorul e tot ce mai contează. Și-n viitorul destul de-apropiat o să mă scald în apele termale de la Olănești.Simt cum un zâmbet euforic mi-a răsărit pe față și-l las să se resfețe până aproape de urechi. Revin destul de repede din viitor căci lângă mine, bătrânelul obosit de-atâția ani trecuți prin viață, sfororăie cu opinteli , visând probabil că sfârșitul nu-i chiar așa departe.

- Alo tataie, ai plecat cu porcii? sare din nou femeia iritată.

Găsește motiv de ceartă din absolut orice. Ne îndreptăm cu toții privirea către moșuleț. Dar porcii gonesc în continuare nestingheriți, către islaz.

- Dă-i domnule un ghiont că face gălăgie,îmi recomandă cu tonul ridicat.

-  Eu n-aș vrea să-i stric somnul...

- Ei pe naiba,e mai bine să ne strice el liniștea ? Tataie,vagonul de dormit este mai sus,strigă în timp ce-l zgâlțâie pe bietul om din toate încheieturile.

- Maricica...îngaimă tataie cu ochii deschiși, dar cu mintea încă dusă la femeia visurilor lui.

- Ce Maricica? ...Așa te opintești la Maricica ? Voi boșorogii ăștia,când nu mai sunteți buni de-un tun ,mai bine vă luați mersul ! I-am spus și lui bărbată-meu !

Mă uit la bărbată-su. E cufundat adânc într-o lectură, departe de toate ocările nevestei.

Bătrânelul se trezește în sfârșit și pentru o  perioadă nu se aude decât glasul ruginit al roților de tren. Doar țaca-paca și atât ! „ Cine face țaca-paca? m-a întrebat odată un elev ce auzise o poantă seacă de la taică-său. M-am prefăcut că nu știu să-i răspund ,să nu-i știrbesc din bucuria faptului c-a spus o glumă foarte bună. Păi știți că roata e un cerc.Și cercul are arie, PI-R pătrat. Pi-ul face țaca-paca? Nu ! R-ul ,nici atît. Rămâne doar pătratul că are patru colțuri.El face țaca-paca ! ” Am râs atunci,mai mult de bucurie că știa o formulă deși era a discului fiindcă cercul e foarte gol pe dinăuntru. Dar era bine și așa !

   Blonduțul a stat cuminte ce a stat ,dar acum dă semne de plictiseală mare. El e la vârsta acțiunii și dacă n-are acțiune,soarbe destul de zgomotos o înghețată la cornet.Dar gustul leșinat tot nu-i alungă plictiseala așa că lasă înghețata pe măsuța de la geam și se ridică cu mingea în mână, îndreptându-se  în viteză către coridor. Constată că terenul este liber și-ncepe o pasă rapidă cu pereții.

- Alo puștiulică,aici nu e teren de fotbal ! îi întrerupe nașul antrenamentul după vreo câteva minute.

Supărat că distracția s-a terminat chiar înainte de-a începe,intră-n compartiment și-aruncă cu putere mingea către fereastră. Iar mingea buclucașă izbește înghețata ce se împrăștie rapid peste ochelarii,fața și cămașa mea galbenă,cadou de la nevastă.Acum e cu maro !

- Ce dracu ai mai făcut? sare mamița,făcându-se că-l ia pe  domnul Goe de urechi.Na,ca să stai locului odată !

   Apoi scoate din geantă un șervețel și se îndreaptă hotărâtă către mine ca să îmi șteargă ciocolata.Numai că trenul face o curbă bruscă și durdulia îmi pică-n brațe inopinant,exact ca musca după spray.Iar nasul îmi rămâne înfipt în pieptul generos al dumneaei,adulmecînd miros de atmosferă încinsă care tindea să dea foarte rapid, în fiert.Nu pare așa grăbită să mă elibereze.

- Ia uite tati,mama se iubește cu ochelaristul ! mai toarnă și ăla  micu' un pic de gaz pe foc.

  Dar tati e de mult cu ochii ațintiți asupra mea. Nu știe exact cum să reacționeze așa că stă-n expectativă.

- A fost doar un accident ,încerc să-l lămuresc ,cu nasul încă înfundat.

- De când n-am mai avut și eu un accident din ăsta fericit,se vaită și tataie .

Îmi trece un gând nebun prin minte să i-o pasez pe doamna: „ servește-te tataie că nu sunt chiar interesat! ” .Dar n-apuc să dau glas ideilor lăuntrice căci soțul izbucnește rănit în demnitate :

- Dă-te femeie odată jos de-acolo ! Nu-ți mai ajunge !

- Domule,n-o mai jigni că n-a fost cu intenție ,sare și mustăciosul în apărarea dumneaei.

- Păi sigur,a fost cu direcție ! continuă bărbatul ,reăncercînd să-și intre în orgoliu.

Am văzut eu cum ai adulmecat la lenjerie !

- Domnule,eu nu-ți permit să spui așa ceva ! devine omul din ce în ce mai iritat.

- Păi ce,te supără adevărul?

 Și se ridică amândoi în mijlocul compartimentului ca să se ia probabil,la bătaie.

 E timpul să mă bag la mijloc:

- Calmați-vă,e doar un incident nefericit,mă duc să-mi spăl cămașa ! Împing uțor femeia ce rămăsese mută de uimire că „mototolul” ei a prins curaj neașteptat și îmi fac loc între cei doi ca să măresc distanța dintre ei. Mai fac și ceva pași pe coridor, convins fiind că oamenii s-au așezat lo locurile lor.Bătaia n-a început încă,dar au dat drumul la robinetul gurii pe care ies numai înjurături.Acum se-aude și femeia care e foarte  vulgară pentru o doamnă cu pretenții. Chiar și-ăla micu' are ceva în repertoriu.

  Intru în toaletă ,să spăl cămașa și să mă țin departe de așa ceva.E mult mai liniște. Doar glasul roților de tren mai execută un țaca-paca sacadat.Mă spăl pe față și pe ochelari,mai dau un pic de galbenul cămășii și uite așa mai trece ceva timp.Aș sta aici până sosesc la destinație,dar curiozitatea mă împinge iar afară. Sau poate Necuratul ?! Paradoxal ,nu mai e gălăgie în compartiment.Dar e ceva de nedescris. Valize și haine aruncate peste tot,buze umflate,păr răvășit și ochi învinețiți.Tataie mai are doar un dinte și-acela se clatină puternic.Însă, mai șifonat este bărbatul dumneaei.Dacă o cauți ,până la urmă o găsești ! În mijlocul lor,un polițist solid e gata de anchetă.

- Deci cine a început? întreabă umplut de seriozitatea datoriei.

- Dumnealui ! arată soțul către mine.

Uimirea mi-e deplină.

- Eu ?! Cum eu ?! 

- Normal că dumneata ! Ce-ai căutat cu nasul printre țâțe?

 Polițistul mă privește acum foarte sarcastic.

- Ia spune domnule,ce-ai căutat?

- Așa s-a nimerit !

- I-auzi a naibii nimereală ! urca sarcasmul pe o treapta mai inalta.

- Să vă explic ! Băiatul a aruncat cu mingea-n înghețată și-aceasta a sărit pe mine .

- Așa ... și ?

- Și doamna a venit cu-un șervețel ca să mă șteargă. Trenul a luat o curbă strânsă,doamna s-a împiedicat și a căzut peste mine. Și am ajuns cu nasul printre....

- Deci așa !

- Da... După mine,doar trenul e de vină că merge așa ...cam deșănțat .

- Deșănțat ?!

- Păi sigur ! Din cauza asta au ajuns și chiloții doamnei pe fața dumnealui !

- Cuum ? Chiloții pe fața dumnealui ? Ce naiba s-a întâmplat aici ? Orgie sexuală ?!

Vă dau  amenzi la toți ! urlă exasperat ca un câine turbat ce tocmai a scăpat din lesă.

- Dar...

- Nu vreau să mai aud nimic !  Vouă,la bătăuși vă dau amendă câte două sute. Și-ți dau și dumitale o sută. Pentru perversiuni !

 Și îmi întinde fițuica cu amenda.

-La prima, să dispăreți din trenul meu !

 Mult trebuie să fi mărit salariile la polițiști de își permit să aiba tren. Aș mai fi comentat ceva ,dar pulanul din dotare mă ține la respect. Apoi iese, închinându-se deloc cuviincios.

 Fiecare își recuperează bombănind valiza și hainele rănite,prinse involuntar în câmpul de bătaie.Eu n-am atât de multe așa că termin primul.

  Ajungem în câteva minute .Sar din mers ca să mă depărtez mai repede de spațiul strâmt și foarte îngust dintre liniile paralele pe care trenul se odihnește acum în gară.

  Fiindcă,dacă trăiești printre maimuțe ,o să ajungi curând... un maimutoi

  

GROAPA

     Plutesc pe apa cristalină fără să-mi pese de nimic.Nici măcar gravitația nu reușeste să mă mai tragă-n jos.M-am dezbrăcat de grijile cotidiene și le-am lăsat pe mal,sub o umbrelă protectoare,de frică să nu se înmulțească de la soare !
     Dar ce e vuietul ăsta ?!  Întorc privirea și-l zăresc. Înalt de șapte metri, gonește cu viteză către mine.Tsunami în Marea Neagră? Și nici măcar n-a spus la știri ! Arunc din măini cu disperare s-ajung mai repede de unde am plecat. Dar e deja deasupra mea...Mă învărtește ca pe un fuior și mă tot duc la fund,fără putință de scăpare....
- Vecinee ! Vecinee !
Deschid ochii și sunt din nou la casa mea. Cea de la țară ! Sar ca un arc destins ce  a scăpat de-o greutate apăsătoare. Mă duc la poartă direct în pijamale ,să nu mai las un om bătrân să strige până-l doare-n gât.C-ajung și eu la vârsta dumnealui  și soarta se răzbună.
- Ce s-a-ntâmplat? Arde undeva? întreb frecîndu-mă la ochi.
- Ați dormit până mai târziu....
- Dar cât e ceasul?
- 12 fără un sfert ! Am tot dat eu târcoale ,dacă-am văzut că nu dați semn,am îndrăznit să strig,îmi spune cu  vocea sugrumată  de-atâta politețe.
- De când cu meciurile astea ,mi s-a schimbat fusul orar. Sunt mai în urmă cu vreo șase ore !
- Uitați de ce v-am deranjat, mâine schimbă conducta de apă și trebuie să săpați la stradă ,de unde v-ați legat.Bagă conducta nouă prin cea veche ca să nu mai strice și podiștile.
- Păi încape?
- Încape....Și de-asta v-am strigat ,că până mâine trebuie groapa făcută,să poată să lucreze.
- Cât de mare să fie?
- Doi lungime,unu lățime. Și din câte mi-amintesc ,săpați cam vreo doi metri înăuntru. Că e la adâncime !
- Câât? Facem cavoul chiar la poartă? Nu-i mai plătim lui popa?
- Eu v-am spus,ca să nu rămâneți fără apă.
  Cineva de sus de-acolo,mi-a tulburat deja apele și-a vrut să mă avertizeze de azi-noapte. Dar,parcă era mai bine cu tsunami. Scăpam de grijile cotidiene. Dacă mă mai ținea mijlocul,o mai făceam și pe-asta.Ce mai conta o groapă pe lângă trei mii de bolțari ,făcuți de mine manual,doar cu nevasta și cu soacra? Acum ,să mai lucreze și-alții pentru mine.Scot telefonul,să sun după ajutoare.
- Salut primare !
- Salut profesore ! Ce te frământă ? întreabă cu gura omului umplut deasupra capului cu treburi mult mai importante.
- Mai ții minte când spuneai tu că între școală și primărie trebuie să fie o legătură strânsă ?
- Hai lasă gargara,că s-a terminat demult campania electorală. Spune repede ce vrei ,că am de rezolvat ceva.
- Trebuie să sap groapa !
- Ai vreo presimțire?
Parcă îl și văd ,frecându-și burta în semn de satisfacție.
- Am o presimțire că mâine bagă apa . Sau nu știi nimic de treaba asta? Îmi trebuie un om să sape în locul meu.
- Hai că mă jignești. Cum dracu să nu știu? Păi mișcă ceva-n comună fără mine? Îți rup un om că doar mi-ai fost profesor.
- Păi vezi ? Ți-aduci aminte că eu te-am învățat cum e cu ridicarea la putere. E cazul să îmi zici mersi.
- Îți zic mersi și pentru adunare, că-mi  dă mereu cu plus ! În cinci minute vine omul. Să îl primești cu flori !
  Cinci minute înseamnă de regulă cam o juma de oră. Am învățat de la nevastă. Numai că ăsta apare fix,  exact după o oră. Pipernicit și tuciuriu din cap până-n picioare. Nici Leila nu îl agrează, îl latră de cum îi intră în sfera vizuală.
- Să trăiești șefu ! Unde execut lucrarea? întreabă cu aerul omului umplut de simțul datoriei.
 Am dat-o naibii ,țigan emancipat ! A cam uitat de păsărească !
- Uite ,din podișcă până-n stâlp. Nu chiar lângă el,că o să cadă și vine peste tine ! încerc să îl avertizez.
- I-auzi,al dracu ! Păi trebuie să-mi dai și spor de accident,mâncați-aș !
 Acum a revenit din rudărie.
- Întâi fă treaba și vedem la urmă !
- Scule ai?
- Păi ai venit la muncă fără scule?
- De unde să știu eu șefule,ce treabă ai mata? Eu la primărie,căram pământ cu roaba.
- Am o lopată. E bună ?
- E bună,dar n-ajunge. Îmi trebuie târnăcop.Aici e bolovani !
  Cu tîrnăcopul nu eram dotat,așa c-alerg printre vecini. Și se mai scurg în negura trecutului alte minute bune, fiindcă  îl găsesc abia pe la a patra casă.
- Ți-am adus... Eu zic să-ncepi că e cam nor la vest,mi-e frică să nu înceapă ploaia.
- Auzi șefule ,păi dumneata poți să pornești mașina asta fără să-i dai benzină ? îmi zice ,arătându-mi cu subînțeles Loganul  ,care se odihnește în curte, bucurându-se și el de soare și vacanță.
  Țiganul ,tot țigan , îți cere de la obraz să fie sigur că te simți.
- Păi nu e cam cald? Dacă te înmoi și nu mai ai chef de muncă ?
- N-ai frică, am motorul pe injecție directă.Adu o cească și-n două ore suntem gata.
  Aduc ceașca și dintr-o înghițitură o golește.
- Bună țuică ai ! Tare ca piatra asta pe care trebuie s-o sap eu.
Începe în sfârșit activitatea. Răsuflă greu la fiecare tîrnăcop de parc-ar sparge stânca de pe munte. Pe la al cincilea se oprește ca să se șteargă de sudoare.Privirea îi rămâne pironită pe două fete ce merg agale pe șosea.
- Mișto priveliște ai bre ,aicea la șosea. Mă mir că ai doar un copil !
- Tu câți ai ? îl întreb ca să-i îndrept privirea către pământul de la groapă.
- Șapte !
- Șapte ?? Ai umplut curtea de puradei ! Și nu ți-e greu cu atâția copii?
- Nu mi-e greu ,mîncați-aș,mi-e mai mare dragul cînd îi văd că țopăie prin curte. Haine ,se mai îmbracă unul de la altul,mâncare ,ca purceii din același troc.Și noi am fost zece și tot ne-am făcut mari. Mata ai casă mare,ai mașină ,te-ai bucurat la lucruri în loc să te bucuri de copii. Noi trăim mai simplu,de la mama natură,desculți prin curte iarna ,cu baie-n apa râului și nu ne piere rasa. Nouă nu ne trebuie atâtea fițe !
     Trebuie să recunosc în sinea mea, că filosofia lui de viață e mult mai sănătoasă. Ne-am îndepărtat cu mult de natural și ne-am apropiat mai mult de E-uri,conservanți și poluare. Și ne văităm că banii nu ajung ca să mai creștem un copil.
- Ai dreptate,civilizație înseamnă până la urmă și distrugere....Dar n-aș vrea să te mai țin de vorbă că poate tu ai treabă. Nu mai e mult până diseară.
- Cald al dracu,bre ! spune suflând din ce în ce mai greu. Pe căldura asta,mi-ar trebui și-o bere rece...
- Fie,îți aduc și berea,dar sper că dai mai mult din mână decât din gură !
  Aduc sticla și mă mut în casă ,la răcoare,să-l las ca să lucreze. Avantajul omului mai plin de fițe. Mă uit la știri ,dar peste tot Băsescu- Mondialul. Unii îl critică,alții îi iau apărarea,depinde ce culoare politică au vederile lor.Eu unul zic că nu poți șantaja un om cinstit.Așa că cine se aseamănă, să se adune la pârnaie ! Dar sunt prea puține pușcării ,de-aceea sunt atâția hoți în libertate. Că altă explicație mi-este rușine să o recunosc.
  Mai trece cu politica o oră.Alt timp pierdut degeaba. Mă uit pe geam și nu-l zăresc.Unde-o fi dispărut? Într-un minut sunt la buza gropii din fundul căreia, țiganul doarme cu sforăieli,visând probabil, la lucruri extrem de naturale.Ca și răcoarea dinăuntru.Până la urmă , cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Dar chiar în groapa mea ?!
- Alo !
Cum naiba l-o fi chemând ,că din cauza lucrării ce nu suferea vreo amânare,am cam uitat să facem prezentările.
- Ioanee ! Nu răspunde la apel.
- Băi Vasile  ! încerc încrezător o altă variantă. Dar tot nimic.
- Alifie,scoală-te mă că avem treabă !
Zgomotul îl deranjează la urechi,așa că se întoarce pe o parte ,cu mâinile făcute pernă pe sub cap.
Ei ,asta-i prea de tot ! Mă duc la cișmea,umplu găleata și i-o arunc cu forță peste față.
- Ce? Cum? Rebecco,du-te  fă și-nchide găinile ,c-a început furtuna ! sare ca ars din groapa umplută de noroi.
- Dacă nu te apuci mai repede de treabă, o să înceapă și tornada ! strig amenințător.
 După ce se scutură din cap,mă sesizeză.
- Ce dracu șefule,mi-ai dat să beau, să mă îmbeți ? Și-acuma tot matale faci scandal ?!
- Sper că-ntr-o oră o rezolvi ,să nu ne mai certăm. Nu mi-ai spus cum te cheamă ! încerc să creez o oarece apropiere mai mult ca să-mi bag firea înapoi, în locul de unde îmi iese foarte rar. Te faci frate și cu dracu dacă trebuie să sări groapa !
- Jagardel, dar mata fiindcă mi-ești simpatic, poți să-mi spui Jaga ! răspunde la fel de împăciutor.
   Puteam sâ-l strig o zi întreagă și numele ăsta tot nu-l nimeream. Plec din nou în casă ,de data asta hotârat să caut o comedie ca să mă liniștesc. Dar comedia ,de foarte multe ori ,se-ntâmpla în viața noastră cea de toate zilele. Însă dacă-ți rupi piciorul, nu prea îți vine să mai râzi. Râd ceilalți care se tot amuză de felul cum ai căzut pe brânci.Nimeni nu râde de el însuși ,e mai ușor să râzi de alții.
   Din nou nu se mai vede,o fi trecut din nou la somn ?! Într-un minut sunt iarași lângă groapă. Dar nici măcar groapa nu se mai vedea de-atâta apă.
- Ce naiba ai făcut ? Ai spart țeava?
- Păi de ce nu zici ,mâncați-aș ,că ai țeavă de plastic ?
 Adevărul e , c-avea dreptate. Uitasem cu desăvârșire de așa ceva. Plasticul nu e ca fierul din care sar scântei,el crapă instantaneu.Și-atunci când crapă și țâșnește !
- Lasă,mâncați-aș,nu te mai supăra !  Mașină aveai,vilă aveai,piscina-ți mai lipsea. Acu o ai la poartă,să moară toți rumânii de necaz ! îmi spune-n zeflemea.
- Ieși mai repede din groapă , până nu-mi aduc aminte că și coada lopeții e bună la ceva ! urlu umplut de furia-mi apărută din nou la suprafață.
   Iese în grabă și dispare cu mult mai repede decât a apărut. Încerc să cobor cu o cârpă să leg țeava, ca să opresc șuvoiul. Dar malul de pământ cedează și mă aruncă cu putere înăuntru. Sunt astupat de mâl până la gât ,noroiul mi-a intrat în gură și pe nas,dar mintea mea e încă limpede . Exact ca apa de la robinet.Și-n mintea mea se tot învârte o idee :
   „ Să ai întotdeauna grijă ce visezi. Căci s-ar putea să ți se-ntâmple ! ”

                                                                                                 Dan  Gheorghilaș