VIAȚA LA PLUS INFINIT (fragment )

   

 

    În seara următoare era pregătit până în cel mai mic amănunt pentru a fi ospătar de Casino ,de foarte mari pretenții. Uniforma ,formată din vestă vișinie și pantaloni la dungă, la fel de vișinii, i se spusese să o poarte la fel de demn, ca ofițerii cu haine de parade. Cămașa era impecabil de albă ,nici măcar o dungă milimetrică de șifonare nu trebuia să-i perturbe din scrobeală. Doar papionul îl cam strângea de gât....Dar hotărâse odată că trebuie să meargă numai înainte !

    Nu putea să-și creadă ochilor. Vedete importante din lumea cinematografică țipau de bucurie  când ruleta prindea din învârtire biluța  norocoasă sau când un zar rostogolea numărul de puncte ce îi interesa.Erau cu toții plini de bani ,dar tot se bucurau.  Îi cunoștea de la televizor sau de prin cinema-uri ,era incredibil că acum se plimba printre ei,putea să îi atingă , chiar dacă nu-l băgau în seamă.Dintr-o dată se simțea cu mult mai important. Locul lui de muncă era în sala din spate,la mesele de pocher . Aici gălăgia nu era la fel de intensă,jucătorii,majoritatea bărbați cu trabucuri în mâini ,așteptau cu încordare o mână bună. Stătea nemișcat, lipit aproape de perete , urmărindu-le gesturile ,mimica feței, cacialmalele improvizate. „ Actori profesionști ,nu le citești intențiile adevărate.... ”

- Garcon ! Adu-mi 300 de Crown Royal !

  Îl cunoștea, Steve Land,era eroul principal în multe filme de societate. Societatea în care pocherul e ridicat la rang înalt,de artă.

- Imediat ,răspunde plin de curtoazie ,așa cum fusese antrenat de răbdătorul Serge.  Iese pe ușa din față,nu era nevoie să treacă din nou prin Sala Mare, era nevoie doar să fie promt. Se întoarce de la bar cu paharul în tăviță,vrea să fie distins ,dar în același timp rapid . Și nu reacționează instinctiv, când un bărbat de la o altă masă se ridică instantaneu. Ciocnirea este destul de  violentă iar paharul se varsă în întregime peste costumul auriu,de star internațional.

- Ești un imbecil ! îl apostrofează cu vocea gravă,umplută de tutun.

N-apucă să-și ceară scuze ,căci pumnul pleacă imediat  cu o direcție precisă către nas. Și în scurt timp ,e la podea. Pentru a câta oară ?

  Toate jocurile se opresc instantaneu,chiar dacă nu au fost făcute. Privirile sunt ațintite acum spre ei,iar blițuri de telefoane îi fulgeră instantaneu.Luigi de Vitto ,regizorul actor ,al cărui film are cele mai mari șanse la Palm  D’Or, realizează rapid că situația nu-i e în avantaj.Faptul că a lovit un ospătar,poate să-i pună în pericol nu doar trofeul ,dar poate chiar și cariera. Așa că schimbă partitura :

- Foarte bine jucat,aproape i-ai convins pe toți că faza e reală !

Prieteni,el e noua mea vedeta din următorul film ce va fi turnat pe Coasta de Azur,spune victorios ,în timp ce îl ajută  să se ridice. Puteți să-l fotografiați ,are un talent înnăscut !

  Și blițurile străfulgeră din nou ,de data asta către proaspăta vedetă.

Mihai înțelege rapid jocul regizorului,istețimea îl ajutase să predea matematică ,cândva, în altă viață.Zâmbește cuceritor ,doar este acum este un star în devenire și-i mulțumește mentorului , cu o caldă îmbrățișare.

Toți s-au calmat ,nu era decât o scenă turnată în direct,erau obișnuiți cu astfel de spectacole oferite de regizorul cu origini italiane, ajuns un nume important la Hollywood .

- Scoate naibi vesta aia și așează-te ,îi spune oarecum prietenos.

- Ești plin de surprize Luigi,spune un altul de la masă,un bărbat cărunt ,cu vechime importantă în câmpul artistic.

Ia spune tinere,ce rol interpretezi ?

- Nu vrem să desconspirăm nimic deocamdată,nu-i așa domnule de Vitto ?

„ Nu e prost deloc,joacă tare .Nu pare a fi un simplu ospătar ”,gândește italianul,puțin speriat de șantajistul amator.

- Sigur că nu ,vrei să ne fure scenariul vulpile astea bătrâne ?

Te bagi la un pocher ?

- M-aș băga ,dar...deschidera e mare și eu n-am ajuns încă vedetă.

- Joci în locul meu .Eu m-am cam plictisit,stau o tură și privesc.

- Ok !

  De fapt ,îl lăsa să joace că să-i studieze mișcările,vorbele ,mimica feței.Impulsivitatea îl băgase într-o situație pe care trebuia s-o întoarcă acum în avantajul său.

- Și cum te cheamă tinere ?continuă vulpea bătrână investigația.Ceilalți doi erau la fel de interesați,dar nu lăsau să se-ntrevadă.

- Micky !

- Cum  Micky ?! întreabă cel din fața lui,un actor blond, la fel de cunoscut ,dar al cărui nume nu și-l amintea.

Micky Mouse ?!   Luigi n-ai spus c-o să turnăm desene animate !   Râsetele lor superioare inundă sala și celelalte două mese.Când ajungi printre stele ,te uiți de foarte sus la cei de pe pământ.

- Nu-i băga în seamă ,sunt doar invidioși,încearcă regizorul să-l reașeze  în locul lui din scena casinoului.

- Nu mă supăr,am simțul umorului,apelativul meu a stârnit destul de multe zâmbete. Jucăm ?

De fapt, ei făcuseră asta intenționat, ca să îl supere. Dar dacă îi arăți dușmanului că nu îți pasă ,ai șanse să nu fii biruit.

Cel de-al treilea,cel mai tăcut de altfel,amestecă cu măiestrie cărțile și le împarte celorlalți.

Toți așii și dama de caro poposesc instantaneu în mâinile lui Micky,brăzdate de mânerele  bagajelor. Până la urmă,nici Dumnezeu nu mai suportă aroganța,s-a săturat de stele false care-i întunecă Împărăția Cerurilor. Cei trei schimbă din cărți, după nevoi sau mai exact după speranțe, însă la el nu e nevoie,  căci figurinele colorate s-au aliniat frumos,într-un careu de ași.

- Te bagi? întreabă blondul ,sperând că tinerelul din fața lui nu joacă decât o simplă cacialma.

- De ce nu ? Dacă plătește domnul Vitto...

- Băiete ,în viață ,dacă vrei să câștigi,trebuie să îți asumi riscuri.Dă-i înainte ! încuviințează regizorul,hotărât să afle deznodământul.

- Eu zic pas,am mână moartă ,prefer să văd cum vă scoateți ochii,renunță vulpoiul cel bătrân.

- Micky și mai cum ? intervine și cel de-al patrulea ,acela care preferase până acum să tacă.

- De fapt e Mikos .... Atanasiu  .

- Mikos ?! Și de pe ce insulă ai emigrat tocmai aici? După accent, nu ești francez cu siguranță.

- Cipru !

- Ciprot deci... Luigi,sper să te țină buzunarele. Trei mii  de euro,ce zici? Ai încredere în Mikos cipriotul, că știe ce face ?

O umbră de-ndoială străbate privirea străvezie  a regizorului . Și totuși,parcă n-ar vrea să-i dea satisfacție arogantului regizor american ,propulsat la Hollywood mai multe de politica senatorială a fratelui său.

- Are mână liberă, eu doar pun banii ...

- Trei mii  ai dumitale și încă șase mii ai mei ... adică ai domnului de Vitto !

- Joci tare băiețaș, pumnul pe care l-ai încasat mai devreme s-ar putea să fie doar preludiul,tu nu știi că prin venele lui Vitto curge un sânge de sicilian !

- Șase mii ai tăi și încă zece mii ai mei,contraatacă italianul ,vizibil iritat.

 E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare , dar uneori trebuie să joci totul pe-o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ”

- Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească .

- Bine,ne oprim ! Arată ce ai  !

- Careu de ași cu damă !

Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se zbată vizibil, a neputință.

- Norocul începătorului,careu de popi cu un zecar !

- Ha ha ha.... Așa o să te bat și mâine Sanders, la trofeu ! izbucnește regizorul sicilian într-o bucurie imensă,nedisimulată. Bravo Michy, al meu ești de-acum încolo. E semn că filmul nostru va avea succes !

Ha ha ha ! nu se mai poate stăpâni ,frecându-și mâinile ridate.

- Așa să fie ,își recunoaște până la urmă americanul înfrângerea umilitoare. Băiete,să știi că ai talent . Nu doar la pocher,ești bun și de actor. Te-am studiat atent,nici măcar o singură clipire. Dacă te cerți cu boșorogul ăsta, îți găsesc eu un rol în filmele mele.

- Nu fii obraznic, de la mine a încasat-o primul ,așa că stai la rând !

- Mulțumesc,sunteți foarte amabili, însă acum aș vrea să mă retrag. Am întâlnire cu o pițipoancă ! încearcă Mihai să iasă dintre pumnii încleștați ai celor doi.

- Pițipoance  ?! Du-te mai repede până nu îți trece vremea,  oftează vulpoiul bătrân care se retrăsese de la început.

- Te conduc până afară ,îi spune de Vitto ,știind că trebuie să mai urmeze și o discuție particulară cu tânărul care-i umflase buzunarul cu câteva mii în plus.Îl urmează tăcut în noaptea luminată feeric, de roșul reflectoarelor.

- Uite ăștia sunt ai tăi,trei mii de euro ,îi meriți pe deplin .

- Nu e nevoie....

- Ascultă la un om bătrân ,banii nu o să-ți aducă fericirea ,dar o să te ajute să trăiești mizerabil în confort ! Mâine e gala și sper să câștigăm ,dar luni te-aștept de dimineață , în față la Intercontinental. Îți dau o singură șansă ,sper să fii în stare să profiți de ea !

 

                                                    

                                                         *