FIȘA DE ANGAJARE

                                                        

                

   Holul  întunecat ,cocoțat la ultimul etaj ,este traseul pe care trebuie să-l urmez ca să ajung la biroul de Resurse Umane. Un binevoitor mi-a vândut un pont ,că ar fi chiar ultimul pe stânga. N-a spus din care parte. E instituție de stat ,neonele sunt rare iar cele care sunt , pâlpâie obosite ,dându-și parcă, ultima suflare de lumină. Înaintez vertiginos, fără să-mi verific miopia la fiecare inscripție de pe ușile maronii ,aliniate în șir indian, de o parte și de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic  de mers.

- Alo ! Pe cine căutați ? 

Mă întorc și nu mi-e foarte greu să o zăresc. Genul de femeie pofticioasă care nu face rabat de la mâncare doar pentru câteva kilograme în minus.

- O caut pe doamna de la Resurse Umane  .

- Eu sunt . Cu ce problemă ? continuă interogatoriul ,mai mult din obligație , e trecut în fișa ei de post.

- Am venit  pentru…

N-apuc să-i spun de ce-am venit căci imediat dispare în spatele uneia dintre ușile mohorâte.

Eu ,după ea. Dac-am găsit-o atât de repede nu am de gând s-o pierd așa ușor din ochi. Funcționarele astea publice sunt publice doar când au ele chef. Nu sunt așa ușor de prins.

Intru în încăperea în care dispăruse cu câteva secunde mai devreme. Chiuvete multe,destul de multe pentru un birou normal. Apare dup-un paravan făcut din zid, cu fusta ridicată dintr-o parte.

- Ei ,asta e chiar culmea , intrați după mine până și-n WC ! Așteaptă domnule afară !

- Mă scuz…

Se pare că n-am intrat cu dreptul. Îes cu spatele și-ajung din nou pe coridorul obscur, cuprins de monotonie.. Pe ușă ,niciun afiș care să te avertizeze că aici e locul unde se rezolvă altfel de probleme. Aștept în liniște cam 5 minute . Femeile sunt mai expeditive în general, nu fac planuri de viață  stând călare pe closet , fiindcă sunt învățate cu altfel de mirosuri,mult mai fine.

- În ce problemă spuneați că ați venit ? mă ia din nou la întrebări, când reapare  . Pare cu mult mai liniștită.

- Sunt Vasilescu, am venit pentru angajare .

- Aaaa….Înțeleg ! Deci dumneata ești !

  Mă studiază adânc,din cap până-n picioare ,dar nu-mi dau seama de reactie ,din cauză de întuneric. Desigur ,aș putea să strâng un pic din ochi , însă nu cred că-i indicat .

  O urmez tăcut , gafa de mai devreme mi-a mai știrbit din dezinvoltură ,dar trebuie să-mi revin rapid . Cazi și te ridici ,  dacă dorești să izbândești în viață.

  Biroul e destul de mare, flori multicolore îți zâmbesc din glastre și ghivece uriașe. Dacă iubește florile înseamnă c-are suflet bun. Parcă și tracul mi-a mai dispărut.

- Îmi cer scuze c-am dat buzna peste dumneavoastră în WC ,dar nu era nimic scris pe ușă. Am crezut c-acolo e biroul dumneavoastră !

 Mă privește stupefiată pe deasupra ochelarilor.

- Adică ,vrei să spui că am față de căcăstoare ?

E rândul meu să rămân cu gura căscată.

- Nu ,desigur că nu . Dimpotrivă !

Cu  „ dimpotrivă „ ăsta  , am vrut de fapt, să dreg din busuioc. După ce-ai dat cu bâta în apa din closet ,încerci să ștergi un pic din stropi. A fost așa, un fel de compliment. Deși,acum că o zăresc mai bine ,n-aș prea avea motive . Durdulie, tunsă total nepotrivit,destul de scurt , făcându-i căpulețul roșcat să pară doar un mic accesoriu atârnat deasupra unui gabarit, puțin cam depășit .

- Voi bărbații aveți  un simț primitiv , animalic , intrați încălțați în sufletele noastre gingașe ,în cele mai nepotrivite momente.

Eu știam că dusul la WC e ceva care-ți eliberează trupul ,dar dacă dânsa se simte mult mai fericită sufletește , atunci e minunat.

- Îmi pare rău ,chiar nu am vrut să vă violez intimitatea.

- Asta ar fi fost chiar  culmea culmilor  ,să mă violezi la budă !  

  N-o mai întreb unde anume ar fi dorit să o violez fiindcă discuția  alunecă vertiginos de la penibil spre ridicol și asta nu-mi convine   absolut deloc.

Sesisează grimasele care-mi brăzdează fața și revine ,în sfârșit,la subiect :

- Uite fișa ,pe partea asta o completezi cu date personale și pe verso e fișa medicală cu care te duci la medic. Ai permis ? Că postul de șofer s-a restructurat. Mașină îți dăm noi .

- Am !

- Atunci nu mai pierde timpul Du-te la clinica din colț ! La oftalmolog trebuie să te duci personal că doctorița aia nu pune ștampila așa,pe ochi frumoși . Rezolvi întâi acolo și apoi lași fișa la recepție ,că știu fetele ce să facă cu ea. Și mâine te aștept aici . Vezi să nu-ncurci iar birourile!

- Desigur că nu !  

  Îmi ia un pic de timp să mă obișnuesc cu soarele de-afară  ,după discuția din întuneric.

Clinica nu e departe .Firma mare  cu o cruce roșie pusă alături de o tânără frumoasă ,care zâmbește fericită, mă anunță că am ajuns deja.

- Ce doriți ? mă ia în primire recepționera .

- Am fișa asta de completat ,îi spun timid ,cu vocea omului căruia îi face placere să meargă la spital la fel de mult ,ca dracului să se atingă de tămâie .

-Așteptați la subsol la D-4 ,la oftalmologie. După ce terminați ,veniți din nou la mine.

 E clar că nu sunt primul care-a venit aici cu fișa de-angajare-n mână. Traseul e prestabilit.

  Pe banca de-așteptare din fața cabinetului nu e decât o bătrânică cu ochelari mari pe nas care-i bulbucă ochii ,exact ca unei vrăjitoare  în exercițiul funcțiunii.

- Nici mata nu vezi, maică ? Așa de tânăr ? mă ia direct în pleasnă.

- Vederea nu prea ține cont de vârstă. Și-apoi e important să vezi mai mult cu ochii minții !

- Aaaa….oi fi vreun filosof ! îmi pune eticheta și mă lasă-n pace .Probabil filosofii nu sunt pe placul dumneaei,îi plac mai mult cei la concret.

  Trec minute bune și ușa tot nu se deschide . Bolnavi sau doar însoțitori, se tot perindă pe holul mult mai luminat ,de clinică particulară. E ca la orele de matematică ,nimeni nu vine așa de drag,ci doar împins forțat. În sfârșit,trebuie să intru. .

- Asezați-vă și citiți rândurile din panou,de sus în jos.

 Îmi dau seama că sunt multe rânduri,dar eu nu-l pot citi decât pe primul.

- Așa !  Și următorul ? întreabă contrariată doctorița, aflată-n prag de pensionare.

- Atâta deslușesc .

- De când n-ați mai schimbat ochelarii ? mă întreabă , oarecum contrariată .

- Nu știu exact ,cam de vreo zece ani.

-  Așa de mult  ?! Sunteți cam inconștient !Stați să vă pun alte dioptrii !

 Și îmi așează pe nas o ramă metalică în care pune cu delicatețe lentile mai puternice.

- V-am mărit numai cu două numere,nu pot mai mult c-o să vă doară capul. Ia citiți acum !

- De data asta,e mai bine. Mai văd și rândul următor ! îi spun cu zâmbetul lărgit .

- Numai atât ? întreabă iar stupefiată. Unde lucrați ?

- Am lucrat în învățământ . Acum vreau…

- Daaa ? Și n-ați făcut dosar  de handicap ?

- De handicap ?!  Păi sunt chiar așa handicapat ? întreb speriat de-a binelea.

- Dacă vedeți doar două rânduri , e clar c-aveți un handicap. Cred că,dacă ne străduim puțin ,vă încadrați la gradul II .

- D-nă doctor,eu am venit aici pentru fișa de angajare ,uitați, este pe masă ! Am înțeles că trebuie să conduc și mașina de la firmă și dacă îmi schimbați dioptriile ,o să văd cu mult mai bine .

- Cum ,aveți și permis ? Păi cine vi l-a dat ?  Ce mașină domnule, dumneata ești un pericol pe șosele ,chiar că ești dus cu pluta ! De când aveți carnet ?

- Din 95 ! Și n-am călcat pe nimeni până acum ! încerc să o conving de faptul că nu sunt chiar atât de chior, încât să umblu  doar pe pipăite .

-  Domnule ,la gradul II o rezolvam într-un anume fel. Dar la permis,riscul e dublu ,mă-nțelegi ?

 Cred că a vrut să spună că tarifu-i  dublu.

- Înțeleg, desigur ! Și cam ce sumă ar trebui să acopere riscul acesta mare ? întreb de curios.

  Mă fixează cu privirea ca să îmi pună eticheta. Și-ntr-un final apropiat, mi-o pune ,comunicându-mi suma cu destul de multe zerouri. Atât de multe ,încât nu cred c-o să le acopăr dintr-un singur an de muncă. Așa că mă ridic și plec.

  Acum sunt iarăși la catedră. Un elev se chinuie la tablă cu un exercițiu simplu,implorånd ajutorul din priviri. Dar mie îmi zboară mintea , undeva departe,la un post cu mașină de serviciu , pe care nu l-am ocupat cândva.

     Fiindcă am fost handicapat !

-