[...] - Deci ,să văd dacă am înțeles bine ,domnule Atanasiu, dumneavoastră ,în noaptea nunții ,ați dormit aici singur
cuc,iar soția în domiciliul ei din Rue Merle ?!
Gestul inspectorului cărunt,de a se scărpina în barbă ,îl enervează
oarecum. E un gest mai mult forțat,teatral , și nu înțelege de ce bărbatul
abuzează de el . Sau poate e un truc menit să îți distragă atenția !
- Da, a spus că vrea să mai doarmă o noapte în cuibul ei pe care l-ar fi
părăsit apoi, pentru totdeauna. Nu-i chiar atât de simplu să pleci din casa în
care ai trăit atâta timp și care ți-a oferit și clipe de bucurie sau chiar și
de tristețe. I-am respectat dorința.
De
fapt,nu fusese deloc așa. Îi spusese că se duce să își ia câteva lucruri de acasă și apoi vine să
doarmă la hotel ,cu el. Dar n-a mai apărut . Iar lui ,îi părea nespus de bine.
Se gândea c-a fost cuprinsă de remușcări și l-a lăsat să-și vadă de viața lui
și de dragostea lui. Dar cum să-i spună asta detectivului? Un soț iubitor, ar
fi intrat imediat în panică și s-ar fi dus s-o caute.
- Îhm, spuneți-mi ceva, e o intrebare cam indiscretă ,dar mă frământă
oarecum...
- V-ascult !
- V-ați căsătorit din dragoste ?
„ Era clar că asta urma să întrebi .
Ești destul de previzibil,domnule detectiv ! ”
- Eu pun mare preț pe dragoste ! După cum probabil ați observat,în jurul
meu se-nvârt destul de multe frumuseți ,dar eu am ales-o pe ea .
- Cum anume ați cunoscut-o ?
- Am lucrat la Casino înainte de a deveni actor,la fel ca și ea. Acolo am
cunoscut-o !
- Aaaa,acum înțeleg.Sigur,așa se explică.
- Da !
- Iertați-mă,mai am o întrebare, cu d-ra
Smith,în ce relații sunteți ?
- Am fost într-o relație. Dar nu a fost să fie !
- Și n-ați dorit să o invitați la ceremonie ?
- A fost ideea Madelenei să nu invităm decât câțiva prieteni de la Casino.
Niciun actor,știți s-ar fi făcut prea multă vâlvă și noi am preferat ceva
discret și liniștit.
- Și totuși ,paparazzi au aflat . Ați văzut titlurile ziarelor .
- Asta e meseria lor,să scoată știrea și din piatră seacă.
- Mda....După accent ,nu păreți a fi din partea locului ,continuă bătrânul
detectiv asaltul aspra tânărului încolțit.
- Nici nu sunt !
Era evident că întrebarea ar fi
urmat mai devreme sau mai târziu.
„ De unde naiba sunt ? Dacă sunt din Cipru ,de ce nu vorbesc atât de bine
greaca ? Și-apoi e bine să evit episodul cu Traian ! Nu e cazul să dezgropăm acum
morții ! ”
- Sunt din România !
- Sunteți român ?! Nu am știut ! Știam că
Madelene era româncă ! Vă cunoșteați de dinainte ,din România ?
- Nu ! Eu sunt o fire aventuroasă,am vrut să emigrez , îmi plăcea Cannes,de
fapt de mult visam să devin actor și am venit aici !
- Și uite așa ,ați ajuns să evoluați pe scena Casinoului ,nu-și poate stăpâni bătrânul, o
observație sarcastică.
- Nu aveam de nici unele,am dormit câteva nopți pe plajă, ea m-a
descoperit, m-a luat acasă și m-a ajutat
cu angajarea. S-a dus la șeful ei,a vorbit și... gata.
Nu era foarte departe de adevăr. Mădălina
chiar intervenise pentru angajare. Dar intervenise pentru doi,nu pentru unul.
Spera doar că managerul Casinoului să nu-și mai amintească amănuntul, dacă ar
fi fost întrebat.
- Acum e destul de clar. Aveați
motive suficiente să o iubiți. V-a luat de pe stradă,v-a ajutat cu angajarea...
Dar în film ? Cum ați ajuns să jucați ? Dealtfel ați făcut-o magistral și vă
felicit pentru asta !
- Mulțumesc ! La Casino l-am
cunoscut pe regizorul Luigi de Vitto. Eram ospătar,l-am servit cu
băutura,dumnealui i-a plăcut figura mea,accentul meu,nu știu exact și...asta a
fost.
„ Mare noroc au unii ! Aș zice chiar porcesc ! De la ospătar, direct pe un
ecran ! ”
- Și nu aveți nicio idee ,cine ar fi putut să-i facă rău .... Avea vreun
dușman, poate pe la servici ?
- Nu,nu am absolut nicio idee. Chiar nu înțeleg cine-a putut să facă așa
ceva !
- Mda....O să aflăm în cele din urmă. Gata cu întrebările, v-am agasat
destul ! Din păcate,nu puteți părăsi Franța până la finalizarea anchetei. Așa e
procedura ! Vă rog să îmi lăsați și numărul d-voastră de mobil ca să vă țin la
curent cu ancheta.
- Sigur,mulțumesc !
Coboară din nou scările monumentale
,bucurându-se agale de fiecare treaptă. Scări poleite te pot urca în vârful
piramidei . Dar când e să cobori ,e bine să o faci la fel ,pe-același drum. Să
nu te-arunci de la etaj !
„ Deci domnul Don Juan Bărbuță nu are un alibi ! Și totuși, de ce dracu
să-ți omori nevasta chiar din prima zi ?! Nevasta te încântă o lună și te
descântă apoi, tot restul vieții ! Și tocmai de-asta, aștepți și tu un an,doi,trei,
să te aducă-n culmea disperării și-abia pe urmă încerci să-i faci de petrecanie ! Dar dacă a constatat că
tot cealaltă ar fi fost mai bună ?! Hm ,cam încurcate ițele ! Dar o să le
descurcăm noi cumva, până la urmă ! ” [...]
