Autobuzul urcă greu pe șoseaua întortocheată .Admirăm uimiți feeria albă de afară.Brazi înalți,încărcați de promoroacă, stau adormiți la stânga și la dreapta peisajului de basm.
Ninge cu fulgi mari într- o priveliște de alungat tristețea.Poate doar hăurile adânci să te mai înspăimînte.
La un moment dat, mașina se oprește într-un sat cățărat curajos, pe munte.Ușa se deschide și liniștea dispare ca prin farmec.
- Dar urcă odată Jagardel, c-am înghețat aicea! se-aude de afară o voce răgușită de tutun, a unui bărbat.
- No,ai răbdare ,vrei să se-mpiedice copilul,că doar nu pleacă imediat! îl repede o altă voce, de data asta de femeie.
Brusc, mi-am adus aminte că România e și locuită.
În spatele lui Jagardel apar unul câte unul, umplând culoarul strâmt de autobuz.Trei fete ,impletite in codite negre,lungi și doi băieti,cam de gimnaziu,cu răsad de mustăcioare. Apoi femeia....multă,neagră și urâtă cum ar zice unul mai hâtru decăt mine.Iar la sfârșit.... capul familionului.C-o pălărie mare de sub care țâșnesc două mustăți răsucite peste două buze mari, umflate și cărnoase.Două picioare scurte duc cu greu o burtă revărsată puternic în afară.Un soi de bulibașă ,dar cu autoritate limitată.Plătește la șofer și-apoi înaintează cu tupeu, împingâdu-i pe ceilalți de la spate.Un miros greu și profund dizgrațios pune stăpânire pe mașină și implicit pe călători .Scrutează din priviri mulțimea și-i distribuie apoi din cap pe-ai lui ,pe locurile unde trebuie să se-așeze.
Locul de lângă mine este periculos de liber ,dar este cam târziu.Femeia se așează cu zgomot fîșiit de fuste lungi , înghesuindu-mă puternic în fereastră.Când ești răcit ai și un avantaj,ai nările-nfundate.Dar eu am făcut vaccinul antigripal așa că întorc rapid capul spre feeria de afară.Însă matroana nu pare de acord căci imediat mă ia la întrebări:
- Dumneata,tot la Brașov?
- Da,răspund fără să iau privirea de la geam.
- Cu treburi pe acolo? insistă deosebit de enervant.
Simt că oricum nu scap de tirul întrebărilor așa că mă întorc.
- Da,cu treburi…dumneata?
- Pe noi ne-așteaptă un văr ca să plecăm la Barcelona.
- La Barcelona? Toată familia?!
- Dar ce, la Paris n-am fost toată familia?
- Ați fost și la Paris?? I-auzi... și ce-ați făcut acolo?întreb din ce în ce mai curios.Ați muncit ceva?
Țiganca mă studiază acum cu amănuntul.
- Ce dracu mâncați-aș ,că după ochelari credeam că ești deștept,păi ai văzut tu țigan muncind?
- Ce-i drept,cam rar,spun plin de amărăciune.
- Noi nu ne ducem să muncim baosane,noi ne ducem să cardim!Suntem specializați,fiecare cu profilul lui.
Uite ,de exemplu Jagardel (și-l arată cu degetul pe cel așezat acum lânga o femeie mai în vărstă pe rândul de vizavi) e bun la actorie.Face pe orbul mai ceva ca-n filme.Stai numai să vezi !
- Jagardele ,strigă puternic ,ia bagă numărul să vadă lunetistu’!
Și până să mai zic ceva, îl văd cum mâna i se strâmbă și pupilele îi dispar în albeața pronunțată a ochilor. Iar din gură începe să lălăie puternic:
- Eu sunt un copil sărman,
N-am un ban în buzunar,
Dumnezeu m-a ologit
Mi-a luat ochii și-am orbit
Si-apoi toți m-a părăsit
Greu e să nu ai vedere,
De-aș avea, eu nu v-aș cere…
- Nu mă ca-n metrou la București,intervine răstit mama, zi ca la Paris !
De data asta,băiatul se ridică de pe scaun și-l ridică și pe frate-său care stătea în față.
- Scoală mă, că avem treabă ! Celălalt îl apucă de mâna stângă și-l trage încet pe coridor.Iar el,cu mâna dreaptă întinsă și cu ochii dați peste cap, bagă alt text:
- Donnez un argent pour un enfant aveugle ! Donnez un argent pour un enfant aveugle!
Privesc la călători ,dar nu zăresc decât indiferență.Destul de multă indiferență față de indignarea care simt că mă cuprinde .
- Bă,ia stați cuminti și nu-mi mai deranjați călătorii că vă dau jos! Se-aude? se oțărăște în sfârșit , șoferul.
Bulibașa se ridică și el de pe scaun:
- Jagardele,Marafete,stați dracului mă !Nu e momentu’ aicea!
Cei doi revin la locurile lor și pentru un moment se face liniște.Nu pentru mult timp însă, căci femeia încearcă din nou să îmi explice:
- Jagardel ăsta e prost de cap ! A vrut văru-meu să-i facă text în franceză, dar n-a reușit să-l țină minte.
- Și fetele ce profil au ? Ele cu ce se ocupă? întreb din curiozitate.
- Ele sunt doctorițe! Operează portofele !spune cu mândrie .Dar sunt încă ucenice,din cauza lor ne-a zburătăcit din Franța.
- Auzi,nu te superi că te-ntreb, dar nu crezi că prin comportamentul vostru ne faceți de râs? Peste tot în lume când se duce un român, toți fug ca dracu de tămâie.Nu crezi că e din cauza voastră?
- Și ce vrei barosane să facem, să murim de foame? sare țiganca indignată.
- Cum ce să faceți,să vă duceți la muncă ca toată lumea !
- Bre,chiar că ești nasol ! Păi n-au de lucru ăia care termină facultate,pe noi cand ne vede că suntem țigani, ne ia cu huo.
- Bine ,dar știu că e o lege dată cu ajutoare sociale,416 parcă…
- Ce spui mândrule , muncești toată luna pe trei sute de lei?Stai dumneata pe trei sute de lei!
- Și mai bine furați ?! Mai bine faceți pușcărie?
- Ce pușcărie,nu facem nicio pușcărie,ne expulzează,ne ducem în altă parte și gata.
- Și ne faceți iar de râs….
Cădem apoi amândoi, pe gânduri.E important c-am pus-o și pe ea pe gânduri.Poate se gândește că nu-i bine ce fac…Trec minute bune în care doar zgomotul motorului ce toarce printre fulgii albi de nea, se mai aude.Dar dintr-o dată la o curbă în loc, autobuzul se smucește iar matahala de femeie vine grămadă peste mine, tăindu-mi respirația.
- Aoleu mâncați-aș ,bine că n-a văzut Romel al meu că ți-am picat în brațe că la cât e de gelos , ne omora pe amândoi !spune râzând în colțul gurii.
Tac și nu mai zic nimic de frică să nu creadă că mi-a făcut cumva plăcere.
După alte minute bune ajungem în sfârșit la destinație.Cobor și urmăresc alaiul de țigani care se urcă intr-un microbuz cu geamuri fumurii și numere străine,probabil al lui văru ‘ .Ș-apoi dispare-n trombă, gonind spre Barcelona.
Fac semn unui taxi fiindcă adresa unde trebuie să ajung e cam departe.Am timp să reflectez că problema cu țiganii este destul de mare și sincer, nu găsesc o rezolvare.Europa ne-a tot acuzat că nu suntem în stare să-i civilizăm. Acum s-au tot mutat prin Europa și sunt la fel de necivilizați.Probabil nu e chiar atât de simplu să-i civilizezi,e mult mai simplu să bagi toți românii în aceeasi oală infracțională si să-i amprentezi.
Ajung la destinație și bag mâna după portofel ca să plătesc transportul.Dar portofelul nicăieri,în niciun buzunar.Și-mi dau seama că Romel, chiar dacă m-ar fi observat cu consorta dumisale în brațe,n-ar fi făcut moarte de om.Apoi mi-aduc aminte de doi elevi de-ai mei țigani,din clasa a V a,care nu știau tabla înmulțirii.Așa că le-am scris la fiecare câte o foaie după care să învețe și le-am dat termen două săptămâni.
Iar după două săptămâni n-au mai venit deloc la școală.Fiindcă știau că trebuie să-i ascult !
Dan Gheorghilas
