LOTERIA VIETII

De când cu regimul dur de la ficat,am rărit cafenelele si-am îndesit plimbările în parc. Adică ,am dat fumul de tutun pe ciripitul păsărelelor și pe dansul zglobiu al florilor de tei, orchestrate de vântul subtirel de vară.Lebede albe,rămase nemâncate de tigani,se plimbă țanțose pe apa cristalină a lacului albastru.Iar două vrăbiute,se ceartă în gura mare pentru o râmă ce le-a scăpat din gheare.
Niste copii se dau cu rolele,doi bătrânei se plimbă încet la brat si un bărbat ,destul de tânăr, înaintează agale pe alee,tinându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure linistea unui peisaj de basm.Dar până si nimicul,e tot la fel de trecător. Asa că din senin,zvâcnesc doi biciclisti ,nervosi pe plimbăretii matinali fiindcă le stăteau în cale.
- Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcneste unul către bărbatul în baston.
Si-apoi, goneste către celălalt, umflându-se de râs.
Mai că i-as pune o piedică la bicicletă, dar rotile alea mountain–bike îmi taie din elan.Numai că cineva de acolo de sus îmi citeste gândurile si biciclistul,neobservând că celălalt a pus o frână bruscă ,intră in el ,rostogolindu-se amândoi în urlete cumplite.
- Asa îti trebuie, să mai faci misto de cotonogi ca mine,spune bărbatul in baston,asezându-se cu greutate.Dumnezeu i-a dat ce-a meritat ,îmi dă în continuare explicatii asupra faptului cel proaspăt consumat. Crezi că Dzeu nu vede? Vede !Si te face sa plătesti aici,pe lumea asta,ca să nu intri murdar în lumea preacurată a cerurilor.
Nu-l contrazic pentru că nu stiu sigur care e adevărul.O să-l aflăm, fiecare la momentul potrivit.
- Numai pe hotii ăia de politicieni nu-i vede,continuă omul cu înversunare.
- Păi la cât au furat ,cred că au avut cu ce sa-L mituie ca să închidă ochii ! încerc o glumă cam sinistră.
Bărbatului nu îi displace chiar în totalitate.
- Ascultă d-neata la mine,ban la ban trage si păduche la păduche!Eu am fost păduche,dar stii din ăla ,culmea mizeriei,dacă întelegi ce vreau spun.Ti-am spus care e culmea mizeriei?
- Nu cred că ai avut ocazia ...
- Să facă purecii,păduchi ! Asa păduchio-pureciosi am fost si noi. N-aveam bani nici să ne usurăm la un wc-eu public.Exact ca-n bancul ăla.Unul dădea cu mătura în Gara de Nord iar doi îl urmăreau atent. „Ia uite săracul,ce-a fost și ce-a ajuns1” „Dar inainte ce făcea?” întreabă celălalt . „ Tot măturător.” „Si atunci,care e diferența?” „ Păi înainte mătura praful ...pe Magheru !”.Asa si eu,înainte am fost purece, s-acuma sunt păduche !
Omul nu-mi displace,vorbeste cu haz despre necaz ,iar cei care fac asta trec mult mai bine prin realitate.Asa că sunt foarte curios să îi ascult povestea.
- Am fost o droaie de copii.Tata ,săracul,muncea de dimineata până seara să ne asigure o pâine amărâtă.Muncea în constructii,încărca,ridica,turna betoane si seara se văita de mijloc.Si a doua zi ,o lua de la-nceput.Mama se ocupa de noi si mai făcea din când în când curat prin case.Am crescut toti în jurul tuciului de mămăligă si-a strachinii cu lapte.Mă uitam cu jind la copiii ferchezuiti si bine îmbrăcati si mă gândeam în sinea mea, de ce nu se nasc toti la fel,bogati.Dar nu găseam niciun răspuns.Lânga noi era un atelier auto.Mă uitam prin gard cum repara unul masini.Vecinul,mecanicul ,era un om pestrit la mate.Cum îmi vedea mutra prin gard, mă si lua la înjurături.„Pleacă mă,amărâtule,nu te mai tot holba,că îmi gonesti clientii!” Iar eu fugeam pe-o parte si mă holbam pe alta, când era el aplecat, să repare la masini.Si m-am holbat azi,apoi si mâine si poimâine până când i-am furat din meserie.Într-o zi ,zgripturoiul a pătit-o.A desfacut o roată,dar n-a pus cricul chiar cum trebuie si când a inceput să miste ,toată masina a căzut si i-a zdrobit piciorul.Si a început să urle de durere.A încercat să se ridice, dar se tot chinuia zadarnic.Până la urmă,mi s-a făcut milă de durerea lui si m-am dus să îl ajut.Mi-a aruncat la început o privire ucigătoare,probabil furios că am sărit gardul si i-am călcat mosia,dar ,când l-am dus în casă ,săgetile ucigătoare i-au părăsit vederea.
- Sună,te rog frumos la salvare!
Deci stia să te roage si frumos. Nu ne facem cu adevărat mai buni decât când ne vedem cu totul la pământ.Până atunci suntem stăpânii universului si credem că nimeni si nimic nu ne va schimba pozitia.
A venit salvarea si de pe targă mi-a spus unde sunt cheile si m-a rugat din nou frumos să am grijă de tot ca să nu îl fure hotii.
Mă uit la el si zăresc cum ochii îi strălucesc de bucurie că a făcut atunci o faptă bună.Nu stiu cum se numeste, dar n-are importantă. E unul din miile de oameni buni pe care soarta nedreaptă, i-a pedepsit din nu stiu ce motiv.
- A stat ceva timp în spital,vreo săptămână ,probabil treaba era mai serioasă.Dar ghinionul unora ,de multe ori este norocul altora.M-am apucat eu să repar masina omului si n-am făcut deloc o treabă rea.A fost multumit ,a spus că o să-i dea banii patronului si mi-a dat si mie un bacsis.Atunci am strâns în mână primii bani făcuti de mine.E greu de explicat în cuvinte ce-am simtit, dar poti măcar să-ti imaginezi.
- Cu sigurantă, stiu despre ce vorbesti,îi confirm că sunt numai urechi ca să-l ascult.
- Când a venit vecinul de la spital si a aflat isprava cu masina,m-a oprit lângă el . Nu mai putea lucra, dar îmi explica mie ce să fac.Vezi cum îti aduce Dzeu lângă tine pe cei pe care i-ai hulit? Ca să te speli de remuscări !Nu câstigam chiar foarte mult, dar erau bani adevărati făcuti din bucsile sărite din gropile de prin asfalt..Apoi bătrânul a murit si am rămas mostenitor fără să mă gândesc .
O perioadă, a fost destul de bine.Dar viata nu e roză întotdeauna. Iar eu, chiar mă miram cum naiba am reusit să scap încet, incet din sărăcie.Dar stii cum se zice prin popor,orice minune ține doar trei zile.La mine a tinut vreo cativa ani.A urmat apoi o perioadă în care toti au făcut credite si si-au cumpărat masini noi, cu rate îndelungate.Si iar norocul unora s-a transformat în ghinionul altora....Adică,rable nu mi-au mai intrat deloc pe poartă. De la o zi la alta,am început să vând din utilaje si am ajuns din nou la faliment.Ce-am fost odată,ajunsesem din nou si altădată....Era însă o diferentă.. Când eram mic ,era mult mai usor, fiindcă nu stiam ce gust dulce aveau banii.Acum pierdusem si mirosul.
- Si cum te-ai descurcat?
- Păi, stai să vezi. M-am dus la biserică si l-am rugat pe Dzeu să-mi dea bani cu lopata. I-am spus sa-mi dea chiar si lopata cu care să-i întorc fiindcă eu mai aveam bani doar de mâncare. Si Dzeu...m-a ascultat! M-a sfătuit să intru în loterie....Si am intrat,am jucat sase numere pe care mi le-a dictat încet la ureche, ca să n-audă altii si, ce să vezi?!Minune,potul cel mare de tot ,500 de mii de euro !
- Câât??? întreb cu gura până la urechi.
- Asa cum îti spun. Nu se mai câstigase până atunci asa o sumă mare.Dar la mine...cum ti-am zis, rugăciuni la Dzeu.Am dat un sfert la stat si restul i-am băgat la buzunare.Era destul de bine dacă numai în ale mele....Am dat si fratilor ceva, să scoată si ei capul din mizerie,mi-am luat jeepan să trec direct în față.Mi-am luat și decapotabilă , să mă vadă lumea și barcă cu motor ca să mă unduiesc pe ape cristaline...Și-n rest,am început să-i cheltui. Banii n-aduc fericirea ,dar aduc huzur.Iar eu...m-am huzurit! Restaurante,cazinouri,discoteci,toți mă primeau cu temenele.Când eram mic,fugeau de mine și de sărăcia mea ,de frică să nu se ia. Acum țineau cu toții aproape și scoteau limba,însetați să le arunc un ban.Gagicile ,scoteau și hainele....Iar imaginea asta ,de stăpân al lumii,nu mă deranja absolut deloc.
Dar totul are până la urmă un sfârșit, iar într-o noapte distractia s-a terminat. Era cam două noaptea când am iesit din cazinou împreună c-o parașută pe care-am agătat-o pe acolo.De fapt a fost cam invers , dar n-are importantă.Schimburi reciproc avantajoase...Pe scări,un băietandru ,murdar si jigărit ca vai de el,îmi sare în potecă :
- Dati-mi si mie un ban ,că n-am ce să mănânc!
M-am uitat la el si mi-am adus aminte de mine, la paisprezece ani. O furie oarbă mi-a întunecat pe loc gândirea:
- Dispari mă, amărâtule,de aici ! i-am spus și l-am împins brutal pe scări.Așa am vrut eu să alung rapid imaginea copilăriei mele de care nu mai vroiam să-mi amintesc.Ajunsesem ,pe nesimțite,fostul meu patron.M-a privit mirat,apoi s-a ridicat grăbit și-a dispărut în noapte.Așa cum am dorit....
Am urcat curva în jeepan și-am demarat în trombă către Buftea. Nu ca s-o fac vedetă, ci pentru că îmi cumpărasem acolo o căsuță pe malul lacului ca să mă dau cu barca.Pe drum,pupam când sticla de coniac când buzele rosii,stridente, ale damei de consumatie.
S-a încins atât de tare încât la un moment dat si-a scos bluza ,iar privelistea la care m-a supus era cu mult mai interesantă decât cea întunecată de pe șosea.Și apoi, totul s-a întâmplat în fractiune de secundă. Era prea târziu să îl evit...L-am lovit în plin,s-a răsucit în aer și a aterizat cu zgomot pe asfalt. Am realizat imediat tabloul... Beat și cu parasuta desfăcută, lângă mine !Nu era pe trecere, dar am lovit totusi un om... Așa că,am gonit în continuare trecând în trombă si pe lângă o secție de poliție. Dar ,după încă un kilometru ,mi-am adus aminte că mai dispun de bani. Si..doar trăiam în România ! Femeia de lângă mine era atât de speriată încât nu mai scotea niciun cuvânt. Am oprit ,am deschis portiera și-am aruncat-o direct unde-i era locul.Pe trotuar !
- Cară-te ! Si-a dispărut în noaptea neagră care mă învăluise.
Am făcut apoi cale întoarsă și am oprit direct la secție. După câteva apăsări pe sonerie,mi-a deschis un politist solid,destul de enervat că cineva îi deranjează somnul, și-asa destul de chinuit din post.
- Ce s-a întâmplat? m-a întrebat printre căscături.
- Am lovit pe cineva....
M-a privit cu un fel de milă amestecată cu o cumplită silă.
- Să mergem la locul faptei !
Zăcea întins cu fața în jos, într-o baltă imensă de sânge.Polițistul s-a apleacat, i-a pus mâna la jugulară si- a dat extrem de negativ, din cap:
- Nu mai avem ce face pentru el !
Curmasem așadar o viață ....Dar eu n-aveam deloc vreo remuscare, ci numai gânduri cum să scap.
- Trebuie să-ti pun fiola !
Asta nu era bine,așa că am mutat rapid :
- Îți dau zece mii de euro și-ti pui tu fiola ! Si -mi faci si un raport favorabil ! Îti scriu imediat un cec. Si scot carnetul de cecuri din buzunar...
N-a stat prea mult pe gânduri ,probabil albul strălucitor al cecului i-a întunecat total conștiinta.Și-apoi...și el trăia în România !
- Scrie-l !
Am rezolvat problema cu fiola si a început să studieze terenul ca să realizeze ce s-a întâmplat.
- Cam de unde ai frânat,că nu văd urmele?! întreabă nedumerit.
- N-am frânat!
- Adică,deloc,deloc?! ... Voi ,ăstia cu bani,călcati totul în picioare!Nimic nu vă opreste !
În sfârsit...uite cum facem,te urci la volan si de la pomul ălă demarezi. Vezi să nu treci de 55! Când îti fac eu semn,frânezi brusc si virezi puțin dreapta.Ai grijă să nu intri-n șanț.Ai înteles?Dă-i drumul !
Si i-am dat. Iar accidentul a iesit accidental de bine, ca la carte. După ce am reconstituit ,a scos telefonul și i-a chemat pe toți ai lui. Echipaj,legisti și tot tacâmul....Sirenele asurzitoare au trezit brusc toată șatra de tigani. Si-au năvălit brutal,în mijlocul evenimentului. In pijamale sau la bustul gol,bărbați,femei,copii . Au înteles rapid cam despre ce e vorba și au venit direct spre mine.
- Bă, nenorocitule,l-ai omorât pe tata ! m-a acostat întâi unul cu burta mare ,probabil primul mostenitor al bulibasei. Si îmi frige un pumn,direct în nas. Si-apoi și ceilalti au început să-mi care în continuu....Dădeau de peste tot și n-aveam cum să mă apăr...La un moment dat,cineva m-a lovit c-o bâtă în genunchi și m-a lăsat handicapat.Exact ca fostul meu patron! Eram deja pe altă lume din care chipul băiatului de 14 ani, zâmbea victorios...
M-ar fi linșat cu siguranță dacă unul din polițisti n-ar fi executat un foc de avertisment în aer.Atunci s-au potolit.
- Calmați-vă,mergem la secție si rezolvăm problema !
Ne-au urcat în mașini separate și am ajuns din nou la secție.Doar eu,tumefiat si turmentat,politistul local și trei adversari de-ai mei directi. Unul mai întunecat ca altul... Ceilalți,au rămas pe loc ca să calmeze spiritele si să continue ancheta. De data asta ,omul legii a început negocierile,fiindcă eu nu mai puteam vorbi.
- Eu zic să vă-ntelegeti omenește,mortul de la groapă oricum nu se mai întoarce,spune ca să audă mai mult ei.
Priviri întrebătoare s-au pus repede în miscare, de la toți,la cel care a început bătaia.El rămăsese șef .. M-a studiat foarte atent. Si si-a dat seama că eu eram vedeta care apăruse cu ceva timp în urmă pe la televizor.Ăla pe care norocul îl fericise cu câștigul ....
- Nu cumva esti cel care a câstigat la loto?m-a întrebat plin de speranță. Îl cam uitase pe tatăl decedat...
- Vă dau treizeci de mii de euro!
Iar priviri întrebătoare către căpetenie...Dar ăsta, era mai lacom decât toți.
- Nu ! Ne dai 50 si batem palma... Esti de acord sau nu?
Era cam tot ce mai aveam, dar Dumnezeu hotărâse în locul meu. Domnul a dat și tot Domnul a luat.Fiindcă eu... n-am meritat !
- Fie !
Le-am dat banii, iar mortul a rămas singurul vinovat. Oricum,nimeni nu l-a mai întrebat ceva.
Mă uit la el și înteleg că din băiatul ăla bun care si-a ridicat de jos patronul ,nu rămăsese mai nimic. Omorâse un om, dar asta nu prea l-a deranjat. Ca si pe fiii omului dealtfel...
Banii i-au transformat din temelii.
- Apoi,am vândut mașinile și barca... Mai am doar casa de la Buftea ! Si-apoi ...din nou păduche !
- Ti-am ascultat cu interes povestea, dar teoria dumitale cum că ban la ban trage și păduche la păduche ,nu-i chiar adevărată. Banii au tras la dumneata. Adică Dumnezeu a vrut să te ajute să iesi din sărăcie, dar a făcut greseala să te lase să-i cheltui cum te taie capul.
- Iar eu ,m-am urcat din coteț, direct în copac ! Crezi că nu-mi dau seama? Îmi dau ! Acum m-as duce să ridic de jos bezmeticii ăia doi de bicicliști care au făcut mișto de mine. Dar ,abia pot să mă misc... După ce-ai spart o farfurie n-ai cum s-o mai lipești,chiar dacă îți pare rău ....
De atunci l-am mai văzut o dată,pe altă bancă,lângă o bătrânică ,gesticulând din mâini.Iar bătrânica ,dădea dojenitor din cap.
Povestea lui m-a pus putin pe gânduri. Până la urmă, viața nu e decât o loterie la care toți avem biletul câstigător în buzunar.Numai că, unii nu îl joacă,din comoditate. Altii joacă cu ardoare si câstigă în cele din urmă,ca omul meu de-acum. Dar îsi bat joc de tot ce-au câstigat !
Iar cei mai multi,joacă putin câte putin, în fiecare zi, ca să câstige numai atât cât să îsi ducă traiul ! Fără să calce pe cadavre !