SENTIMENTE

 

 

   

   Drumul urcă șerpuind agale prin culoarul Rucăr –Bran.Stânci impunătoare se ridică când într-o parte când în cealaltă, ca niste soldați uriasi,îmbrăcați în scuturi teutonice. În stânga sau în dreapta mea,după cum o dă la întors șoseaua, hăuri amentitoare fără fund, îmi sporesc vigilenta si-mi încordează mâinile si mai puternic pe volan. De fiecare dată când am de ales drumul până în Ardeal,aleg fără nicio ezitare traseul ăsta. Pentru că dacă astupi cu petece pline de îngăduintă multitudinea de gropi din asfalt,traseul e mirific. Chiar dacă trebuie să ascult si țipătul speriat al roților ce scârțâie potrivnic la  curbele în loc,nimic nu se compară cu imaginea de basm pe care o descopăr de fiecare dată.

   Opresc aproape de culme,lângă alte masini înghesuite forțat într-un loc cu pretentii de parcare, pentru a admira curajoșii ce se aruncă in hău cu parapanta.Urcă o oră panta abrubtă cu harnașamentul în spinare,transpiră și abia respiră pentru a pluti apoi doar cinci minute. Dar în acele cinci minute ești deasupra lumii și simți că nimeni și nimic nu te mai poate atinge.Iar asta se numește pasiune.Si pentru a-ți satisface o pasiune nu prea contează cât de mult transpiri,contează că sufletul îți este împăcat.

   Părăsesc cu părere de rău peisajul fantastic, dar trebuie să ajung unde mi-am propus.La Cluj !  Undeva în dreapta,lângă Castelul Bran,  un barbat între două vârste îmi face semne să îl iau la bord.O călătorie de unul singur nu e mereu tocmai plăcută așa că-i fac pe plac.

- Spiridon,spune întinzându-mi mâna după ce se-asează confortabil pe locul foarte gol din dreapta mea. E prenumele ,vine cu adăugiri.

- Dan ,îmi pare bine ! Tot prenumele ! spun cu simpatie.

  Un om care se recomandă cu prenumele atunci cănd te-ntâlnește pentru prima oară nu poate fi decât cineva apropiat de oameni. Iar mie-mi place apropierea dintre oameni.

- Eu vreau s-ajung până la Cluj. Mă întâlnesc cu o femeie,ajunge omul direct la conținut după ce expozițiunea fusese deja făcută.

- Trebuie s-aveți ceva emoții... Sau e ceva profesional? întreb din pură curiozitate.

- Nu ,nu e profesional, sper să fie ceva sentimental , ceva dragoste dacă se poate.

  Îmi iau pentru o clipă privirea din șoseaua nu foarte aglomerată și mi-o îndrept direct asupra lui. Un om trecut de prima tinerețe,cărunt, dar pieptănat și îmbrăcat cu grijă.50 sau poate 55,dar cu bătaie mare . E clar că nu-i un terchea –berchea. Se duce până la Cluj să-și întâlnească dragostea. E minunat să constați că dragostea nu se-mpiedcă de vărstă. Pentru că dragostea nu trebuie să aibe vârstă !

- În vremurile astea de criză ,lumea aleargă după bani ,mâncare și servicii foarte bune , dar după dragoste am cam uitat să alergăm. Si poate tocmai de-asta nu ne mai înțelegem,spun plin de regret.

- Domnule,eu nu  am pus întotdeauna pe primul plan,dragostea. Dar să nu crezi cumva că mi-a fost bine. M-am însurat abia la 45 de ani. Până atunci , n-am știut ce-i aia dragoste,iubire ,fluturi în stomac și alte chestii de-astea ...siropoase. Tot  golăneam ,azi cu una,mâine cu alta, dar n-aveam niciun gând ca să mă leg la cap.De căsătorie,să nu fi auzit sub nicio formă. Legat definitiv,asta mi se părea într-adevăr cumplit.Dar anii treceau încet dar sigur peste mine și la un moment dat ,mama săraca mă tot ruga :”fă-ți si tu un rost,eu și taică-tu suntem bătrâni,avem și noi o unică dorință. Să te vedem la casa ta,cu nevasta ta și să avem și noi nepoți ca toată lumea,să ne bucurăm de ei cât mai avem timp.”

    Până la urmă ,înduioșat de rugămințile fierbinți,am încercat să le fac voia. Dar a fost exact ca-n bancul ăla prost. Le-am dus acasă întâi una,apoi alta, dar mama le tot găsea cusur. Ba că asta e nu știu cum,ba că cealaltă nu face nu știu ce... Si-atunci m-am gândit să găsesc una care să semene cu ea,atât la fizic cât și la caracter. Că poate așa s-or potrivi și rezolvăm problema. Și după ceva căutări ,am găsit-o și am dus-o acasă.

- Păi și ?? întreb din ce în ce mai curios.

- Păi pe asta... n-a suportat-o tata ! spune și se pune pe un răs puternic,sacadat. Iar eu îi țin isonul,aproape un kilometru. Si după ce ne potolim,continuă pe un ton destul de amar:

- Mai râdem și noi să ne mai treacă timpul ! Fiindcă asa facem noi oamenii, haz de necazul nostru !

- Doar stiți ce se spune... râsul e ca ștergătorul de parbriz,nu îndepărtează ploaia,dar te ajută să-ți continui drumul.... Dar nu înțeleg unde-i necazul !

- Stai,nu te grăbi, că de-abia acum începe necazul vieții mele. Am renunțat la faza cu căsătoria. Si-apoi,cum ți-am spus, ideea nu m-atrăgea  chiar foarte tare. Dar niciodată să nu zici niciodată, fiindcă cineva,de sus de-acolo,te-aude si când îți e lumea mai dragă,îți dă cu tifla-n nas. Am revenit la vechile obiceiuri. Opream pe marginea drumului și ridicam câte-o prostitutată. Azi așa,la fel și mâine și poimâine, si totul până într-o zi. Mi-aduc aminte ziua...duminică,o zi frumoasă,cu mult soare. Nimic nu prevestea că ziua aia îmi va marca în continuare existența. Dar vezi ,Dzeu m-a pedepsit,la ora aia oamenii smeriți erau la biserică și se rugau pentru ei și pentru cei dragi  iar eu umblam cu mașina după prostituate,să-mi satisfac plăcerile trupești.

    Mergea abătută pe marginea drumului,cu fusta scurtă ,plimbând din mână-n mână o geantă foarte roșie. Când a auzit masina venind încet din spate,a-ntors capul. Foarte frumoasă... Niste ochi mari,negri,un păr blond, bogat, i-aluneca pe spate...

- Noi bărbații,în general, suntem atrași de ambalaj. Dacă ambalajul e atrăgător,mai trecem cu vederea ceva defecte ale mărfii.

- Exact asa cum spui... Iar ambalajul ăsta era într-adevăr superb ! Am oprit și am deschis portiera. S-a urcat fără să schițeze vreun zâmbet , vreun semn din cap sau altceva,care să semene a bună ziua. S-a urcat robotic ,pentru că avea ceva de făcut si trebuia să facă. Atât si doar atât ! Am demarat în trombă în directia motelului unde mă duceam de obicei când aveam astfel de treburi. În cameră a început să se dezbrace grăbită fără să-mi acorde nici cea mai mică atenție. Dar eu am tot privit-o. Nu semăna deloc cu celelalte,avea ceva în ea ,o distinctie anume,ceva stilat,cu totul diferit de meseria asta păcătoasă.

- De ce faci lucrul ăsta degradant?,am întrebat-o privind-o în ochi ,să-i sorb tot adevărul.

- Ți se pare degradant? Atunci,ce cauți aici? Eu fac lucrul ăsta pentru ca cineva ca tine să-și satisfacă poftele,la fel de degradante.

  M-a pus direct la colț c-un upercut de dreapta. Si-apoi continuă si c-un croșeu de stânga:

- Când mă analizez,mă deprim,dar când mă compar,încep să îmi revin ! Sper că înțelegi ce vreau să  spun !

   Înțelegeam ce vrea să spună.Era cu atingere directă. Apoi continuă la fel de dur:

- Spre deosebire de tine,nu fac asta din plăcere,o fac doar pentru bani.Atât și nimic mai mult.Așa că hai să terminăm ce-am început și-apoi ne vedem fiecare de drumul lui.Ok?

    După atâtea vorbe dure nu cred că mai aveam vreo șansă să terminăm ce-am început fiindcă o parte a corpului meu ce trebuia să intre în acțiune,se făcuse foarte mică.De rușine! Și n-avea șanse mari de revenire. Așa că am încercat o diversiune:

- Care e povestea vieții tale? De ce ești atât de dură?

- Ar dura prea mult să-ti povestesc. Iar timpul costă bani.

- Nu contează,fixezi tu o sumă și plătesc !Doar vrei bani,nu? Asta ai spus,fă doar ce vrea clientul !

   Prefera să facă asta decât să facă sex,i se citea în priviri.

- Bine,îți spun,dar nu cred că o să-ți placă foarte tare ce-o să auzi. 

     Decât să dau banii pe ceva cu șanse mari de eșuare,preferam o poveste adevărată de viață. M-am așezat confortabil pe fotoliu,să-i sorb cu nesaț fiecare cuvânt.

- Sunt numai urechi !

- Am rămas orfană de mică,de la șase ani. Ai mei au murit într-un accident de mașină și m-a crescut bunica din partea tatălui. M-a educat cum a știut ea mai bine,m-a învățat să iubesc oamenii și tot ce frumos. Numai că oamenii mi-au arătat numai ce e urât. Eram în ultimul an de liceu când s-a întâmplat totul.Învățam foarte bine,vroiam să dau la medicină ,să ajung medic ca să alung suferința celor din jur. Dar viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce noi suntem prea ocupați să facem planuri...John Lennon a spus asta si avea dreptate!

  Deja mă fascina. Și frumoasă și deșteaptă… La partea cu devreme acasă aveam încă semne de întrebare.

- Într-o seară,când mă întorceam de la liceu pe strada mea destul de întunecată,o dubiță neagră a frânat brusc. Din ea au sărit doi zdrahoni care m-au smuls pur și simplu de pe trotuar și m-au aruncat cu forță înăuntru. Eram atât de speriată încât n-am realizat imediat ce mi se-ntâmplă.Nu vedeam foarte bine ,era întuneric dar mi-am dat seama la un moment dat că lîngă mine erau alte două trupuri care zăceau pe podea.Nu-ți poți imaginea ce groază am simțit atunci. La un moment dat,mașina s-a oprit și ușa mare de metal s-a deschis cu zgomot. Un bărbat a urcat,mi-a pus ceva la gură și din secunda următoare,n-am mai știut nimic. Nici cât am mers,nici încotro. M-am trezit abia într-un târziu,într-o cameră mare,cu șase paturi,suprapuse două câte două pe care zăceau alte fete,speriate ca și mine.

- Ce ni se-ntâmplă? am întrebat pe una din ele care părea trează.

- Am fost răpite…probabil pentru prostituție,asta ni se-ntâmplă!

Am înțeles atunci… Viața mea luase o cotitură total neasteptată spre o mocirlă din care nu-mi venea să cred că nu mai pot ieși. Peste ceva timp s-au trezit și celelalte și au început să plângă-n hohote.Aveau toate motivele s-o facă ! La auzul gălăgiei ,ușa s-a descuiat și doi bărbați înalți au intrat și- au început să urle:

- Gura !

  Apoi fără alte cuvinte,au infipt mâna în părul a două dintre noi și le-au smuls cu forță afară. Eram atăt de îngrozite încât n-am mai putut să scoatem niciun sunet.După alte zece minute,ușa s-a deschis din nou și cele două au fost azvârlite înăuntru. Arătau groaznic. Cu ochii învinețiți,cu părul despletit,lipsite de orice vlagă și de vreo dorință de a mai trăi…. Eu și vecina mea am urmat la rând. Ne-au târât pur și simplu ținându-ne de păr în altă cameră. Nici unui animal nu-i faci așa ceva. Erau trei,doi țigani si un român … Așteptau fără vreo remușcare să ne batjocorească. Ne-au luat la palme ,apoi ne-au violat….Si-apoi ne-au pus cuțitele la gât:

- Acum sunteți proprietatea noastră. Dacă încercați să evadați ,vă omorâm pe loc !Ați înțeles? Spune fă,ai înțeles? mi-a împins țiganul lama cuțitului mai mult în beregată. Cu respirația tăiată am reușit să îngaim un „da” ca să-mi dea drumul.   

  Ne-au dus înapoi și ritualul a continuat cu celelalte. Ne-au aruncat ca la câini ,mai târziu, ceva de mâncare, dar nimeni n-a mâncat ! Nici nimeni n-a putut să doarmă ,ne gândeam fiecare cu ce anume am greșit de ni se-ntâmplă asta. În ziua următoare,ne-am început activitatea.Veneau clienți iar noi eram chemate câte una în camera torturii ca să le satisfacem orice poftă. A treia zi ,am făcut ceva regretabil. Eram cu un bărbat care mi s-a părut un om mai cumsecade. I-am spus c-am fost răpite și l-am rugat să sune la Poliție. Mare greșeală ! Camera era supravegheată video iar clientul era de-al lor ,pus probabil pentru verificarea noastră. M-au bătut până am leșinat. Mă loveau în continuare cu pumnii și picioarele dar eu nu mai simțeam nimic….Mi-am revenit abia a doua zi ,dar nu puteam nici măcar să mă mai întorc pe-o parte. Simțeam cum viața mea s-a terminat dar refuzam cu înverșunare să cred asta. Nu reușiseră decât să-mi sporească și mai mult dorința de a scăpa de-acolo. Am schimbat tactica ,făceam orice-mi cereau ,să le câștig încrederea. Tot noi făceam mâncare,ei ne aduceau alimentele ,noi le găteam și măncam toți laolaltă,gardieni și prizoniere,într-o cameră mare ce semăna a cameră de oaspeți.Toate geamurile aveau grătele și obloane trase. Și la pușcărie cred că ar fi fost cu mult  mai bine…Calvarul a ținut cred că mai bime de-un an. Eram rupte de realitate,n-aveam nicio legătură cu lumea exterioară,zilele treceau fără sfârșit la fel, fără să le știm măcar numele din calendar. Dar eu aveam un singur gând…să fug ! Și într-o zi,am reușit!

   Eram la bucătărie împreună cu vecina mea de pat și tocam varza. Ne păzea unul singur,ceilalți fiind probabil plecați la plimbare prin oraș. La un moment dat s-a întors  cu spatele la noi,fiind prea concentrat să-și pună cafea în ceașcă.N-am stat prea mult pe gânduri …i-am înfipt cu putere cuțitul în spate. N-aș fi crezut vreodată că sunt în stare de așa ceva,dar în situații limită ,omul face orice să se salvaze. A căzut la podea în vaiete cumplite. Iar colega mea i-a dat cu toată forța ei, plină de răzbunare, cu tigaia în cap. I-am luat cheile și banii din buzunar ,am descuiat și am fugit pe ușa principală. Clădirea  se afla pe o stradă izolată dar n-aveam timp de analiză. Pe trotuar,destul de departe de intrare,unul din țigani își savura țigara…Ne-a văzut ieșind si în secunda următoare a și fugit după noi. Am alergat amândouă disperate printre blocurile vechi până am ajuns la un bulevard plin de mașini și am traversat în fugă strada. Am avut noroc,am reușit să traversez,dar imediat ce am ajuns dincolo ,am auzit frăne bruște si bubuituri puternice. Din instinct ,mi-am întors privirea. Maria,prietena mea, zăcea întinsă pe șosea ,într-o baltă de sânge lovită de una din mașinile grăbite. Dar și țiganul….zăcea și el foarte aproape. Probabil tocmai era s-o prindă când automobilul i-a spulberat. Urmăritor și victimă ,întinși pe spate unul lângă altul,egali în fața morții….Am ajuns la poliție,am spus tot si-apoi am plecat când un polițist m-a rugat s-aștept puțin să vină cineva sa-mi ia o declarație. Nu suportam să le văd fețele și la proces. Așa s-a încheiat o pagină foarte urâtă din viața mea….M-am urcat în primul tren și am plecat acasă,la bunica.Nici măcar nu mai puteam să-mi plâng prietena. Numai că bunica nu mai era,murise fără să mai aibe vreo veste de la mine.Mi-au spus vecinele că m-a tot căutat,a anuntat organele,a pus afișe peste tot,a dat anuțuri la ziar ,dar nimeni n-a știut nimic. Si inima ei bătrână a cedat până la urmă…Eram din nou singură ,undeva în mijlocul oceanului iar eu nu învățasem încă să înot.Mi-a fost rușine să mă-ntorc și la liceu.Am încercat să m-angajez,dar nimeni nu vroia să mă bage în seamă. Până la urmă mi-am găsit servici la un bar infect ,frecventat numai de bețivi,care îmi spuneau tot felul de vorbe porcoase și-mi propuneau tot felul de porcării. Înainte fusesem violată la propriu,acum eram violată la figurat …. Nu-i mare diferență ! Am stat până  alaltăieri,când n-am mai suportat și mi-am spus că eu o să mă împotrivesc  sorții și o să reușesc până la urmă să fac ce mi-am propus. Să devin medic !  Am cumpărat cărți după care să învăț dar nu am avut timp să fac asta. Dar nu numai de cărți și timp este nevoie,este nevoie și de bani. Si azi am hotărât că am ceva de vandut…trupul. E degradant într-adevăr, dar răul a fost deja făcut ! Esti primul meu client de când lucrez pe cont propriu si sincer,mă bucur că nu vrei să facem asta ! Nu știu dacă as fi putut s-o fac ,îmi trezește amintiri foarte neplăcute…Acum știi tot !

    Apoi tace și mă fixează cu privirea.Am ascultat cu sentimente amestecate tot ce mi-a povestit. Simțeam în acelasi timp și milă pentru ea ,dar și o furie cumplită împotriva animalelor care își închipuie că pot face ce-și doresc din viața unui om.   Mi-a încolțit pe loc ideea…Pe care i-am expus-o :

- Locul tău nu e sub nicio formă aici ! Mărită-te cu mine ! Nu sunt sărac,am o firmă de construcții,o să ai tot ce-ți doresti,inclusiv bani ca să devii medic !

   Reacția ei a fost destul de impulsivă pe moment:

- Eu nu vreau mila și compasiunea nimănui,nu cerșesc de la nimeni nimic !

- Nu cerșești ,este ceva ce îmi doresc eu să fac ! Uite,mă duc până la baie,te las să te gândești !

  M-am dus la baie și peste cinci minute am revenit. Iar ea stătea în picioare,înaltă,frumoasă,cu ochii umeziți. Îmi întinde mâna și-mi spune hotărâtă:

- Eu sunt Svetlana,viitoarea ta soție…Nu am mai fost până acum soție ,dar sper să mă descurc !

- Spiridon,viitorul tău soț !Îmi pare foarte bine !

    Și uite așa a început relația cu ea. Era diferență mare de vârstă între noi,eu aveam 45 iar ea în jur de 20 ,dar era singura  care mă făcuse într-un timp atât de scurt, să trec prin atătea stări: rușine,milă,furie și fascinație. Nicio altă femeie nu reușise vreodată așa ceva. Într-un cuvânt ,dragoste la prima înfățișare!

   Am dus-o acasă,să le-o prezint părinților. Mama m-a privit profund dojenitor iar tata,un om glumeț dealtfel, m-a luat peste picior:

- Bagă de seamă puștiule , o parte a corpului tău s-a născut odată cu tine,dar o să moară înaintea ta !Și după cum văd eu, dânsa e cam tinerică !

  Dar eu nu vedeam și nu auzeam nimic din mediul înconjurător. O vedeam numai pe ea,era important ce simțeam atunci,nu prea conta ce mai urma în viitor.Si-o perioadă a fost chiar foarte bine. S-a dus la medicină,ziua era la cursuri,seara învăța ,câteodată mai și gătea…Eu nu-i ceream asta,aveam destui bani ca să mâncăm la restaurant dar îi plăcea ei să o facă. Nu știa numai medicină,știa de toate,si religie,și astronomie,și istorie,și filozofie. Îl citea pe Noica…era o adevărata enciclopedie.Marfa era la fel de bună calitate ca și ambalajul.Mă fascina din ce în ce mai mult.O iubeam nespus,îi aduceam flori în fiecare seară,o drăgălășeam și totul era minunat. Până-ntr-o zi când am făcut greșeala să intru în politică.

- Cum așa?  În politică ? întreb plin de uimire pentru că pe-acolo bunii samariteni nu se găsesc deloc.

- Da,eu țin la oameni și vroiam să fac schimbări radicale pentru ei !

- Iartă-mă ,dar eu nu am o părere foarte bună despre politicienii de la noi. În general ei țin foarte mult la oamenii din familiile lor.Noi avem politicieni care fac lobby până nu mai pot ca exploatarea de la Roșia Montana să continue ,dar vin apoi și spun cu nesimțire că ei ca cetățeni,în parlament ,o să voteze împotrivă.Adică mănâncă și plâng ,dar continuă să mănânce cu gura plină.Și din păcate așa sunt toți și cei din putere și cei din opoziție. Duplicitari,după cum bate vîntul interesului !

- Ai dreptate să fii supărat ,dar eu chiar vroiam să schimb ceva !

- În fine,lasă ,continuă ,scuză-mă că te-am întrerupt.

- Așa cum ți-am spus,am făcut greșeala să intru în politică. Eram din ce în ce mai ocupat și cu serviciul,și cu campania electorală,vroiam un post de senator dar aveam și-un contracandidat ,Titus Boncescu,mai tânăr,mai ambițios dar și mai canalie. Îmi vedeam destul de rar soția iar flori am uitat la un moment să-i mai aduc.

  Într-o seară,am venit acasă cu cinci colegi de  partid,să punem la cale strategia de atac.Nevastă-mea era sus,în dormitor ,pregătită de culcare .

- Coboară ,te rog până jos,au venit niște prieteni și vor să te cunoască.

- Sunt foarte obosită,nu cred că o să vin,mi-a spus căscând cu înțeles.

- Te rog,doar cinci minute !

- Bine,du-te înainte,o să mă schimb și vin .

    Și a venit. A coborât scările,înaltă,frumoasă,distinsă,îmbrăcată cu mult gust. Într-un cuvânt…superbă ! Toți au rămas cu gurile găscate. Inclusiv eu care o redescopeream de fiecare dată. La un moment dat,se trezește unul din contemplare :

- Nu ne-ai spus că ai o fată așa mare și  frumoasă ! Dar doamna unde e?

- Eu sunt doamna,a spus cu tărie ,plină de indignare.

   Și iar au mai trecut ceva secunde umplute de guri și mai căscate și priviri umplute de ridicol,plimbate de la unii către alții. Apoi ca la un semn,toți s-au dezmeticit și s-au năpustit asupra ei :

- Vă rugăm să ne scuzați,sunteți atât de tânără și strălucitoare !

 Și care îi pupa mâna ,care o săruta pe obraji,după cum își doreau mai tare să îi ierte și să se țină aproape.

- Nu face nimic,mi se întâmplă destul de des,nu m-am supărat,dar trebuie să mă culc fiindcă mâine am examen și vreau să fiu cu mintea limpede. Vă doresc o seară plăcută. Apoi s-a întors și a urcat cu încetinitorul fiecare treaptă ca asistența să o savureze în toată splendoarea ei. Iar asistența avea ochii bulbucați . I se lipise ambalajul de retină…

   Atunci a încolțit pentru prima oară în sufletul meu un sâmbure de gelozie.Eu o rugasem să coboare ,dar acum îmi părea bine c-a plecat.

- De ce nu ne-ai spus că ai o soție așa tânără și frumoasă ? Ai ținut-o ascunsă de frică ? începe unul, tirul întrebărilor.

- Păi depinde ce preferă,o prăjitură s-o mănânce singur sau un tort pe care să-l împartă cu prietenii,pune un altul paie pe focul care ardea deje mocnit în mine.

- Ia ,gata ,lingeți-vă pe bot și puneți-vă pofta drept în cui ! Asta e prăjitură cu glazură și n-o împart cu nimeni !

   Deja sentimentul geloziei făcuse-n mine țepi ! De-a doua zi ,am început s-o sun din oră-n oră . „ Ce faci,unde ești ,de ce nu ești acasă la ora asta ? ! Mi-era enorm de frică să n-o pierd ! Și cum un necaz nu vine niciodată singur,nici în politică nu îmi mergea mai bine. Ticălosul ală de contracandidat, Boncescu,mă sună într-o zi și-mi spune pe ton grav:

- Vino te rog pâna la mine ,e-n interesul dumitale !

  M-am dus mai mult de curios.Și când am ajuns,nu mi-a fost deloc bine când am auzit ce-avea de spus.

- Dețin dovezi incontestabile că nevasta dumitale a fost prostituată. Te retragi din cursă sau dacă nu o să vedem ce zic alegătorii de treaba asta. Te las să te gândești o săptămână!

     Am plecat destul de iritat. Cum naiba a aflat canalia așa de repede despre trecutul nefericit al soției mele ? Dar dacă vrei să faci cutremur trebuie să sapi adânc.Iar el a folosit excavatorul. Insă, nu aveam de gând ca să cedez sub nicio formă și să îi fac pe plac. Am infiltrat de-a doua zi un om de-al meu în echipa lui ,să aflu la rândul meu ceva murdar despre domnia-sa.Și rezultatul a apărut deja a treia zi când omul meu m-a informat că „azi la ora 5,oponentul și-a dat întâlnire cu o femeie,probabil amanta, la restaurantul Doi Cocosi.” „ Ok,mi-am zis,vrei cocoși,cocoșește o să ne luptăm ! ”

   La cinci fără vreo trei minute,eram în parcarea restaurantului cu aparatul foto pregătit . Nu mai trece mult și-ajunge  cu mașina lui mare și neagră,cu geamuri fumurii,de mafioți. Coboară și ocolește pe la spate ca să deschidă portiera unei doamne.Eu…cu mâna pe dispozitiv ca pe trăgaci ,să-l nimeresc direct în fapt. Și din mașină coboară nimeni altcineva decât…nevasta mea !Mi-a căzut aparatul din mână și fața pe podea. Putea să-mi cadă o stâncă-n cap și nu m-ar fi durut la fel ! Aș fi urlat și dacă ar fi fost cu altul dar tocmai cu el…adversarul meu politic?? Mi-a înfipt și mie cuțitul pe la spate !

   Nu știam cum să mai actionez. Primul impuls a fost să intru după ei în restaurant,dar nu era genul meu să fac urât în public. O să-i aștept aici ,îi urmăresc cu mașina și când o fi momentul mai prielnic ,le tai calea și vorbesc cu amândoi.Am așteptat vreun sfert de oră  care mi s-a părut un veac,după care a ieșit doar el. S-a urcat în mașină și a demarat . Iar eu,după el ca să îl iau de creastă.Restaurantul era undeva în afara orașului,așa că a urmat o urmărire ca în filme. Mergea cu viteză,împins de fericire ,iar eu …puternic după el.Într-o curbă ,îmi vine nefericita idee să îl depășesc ca să-i fac semn să tragă pe dreapta ,fiindcă aveam de discutat.Ceea ce am și făcut,am intrat pe contrasens și l-am claxonat cu sete. Când m-a văzut,nemernicul nu s-a pierdut cu firea. A ridicat cu nesimțire arătătorul în sus într-un gest puternic de obscen.Juca destul de tare bestia,n-avea niciun fel de gând ca să oprească. La un moment dat ,îmi face semne disperate ca să mă uit în față. Un tir venea năprasnic pe partea lui ,pe care-o ocupasem și eu ,total intempestiv.Am frânat brusc și-am încercat instantaneu să trec la loc,pe banda mea. Numai că am acroșat fără să vreau mașina ticălosului. S-a rotit în mijlocul șoselei,fără vreo șansă de scăpare. Iar eu am ajuns pe câmp ,fără să am vreo vânătaie.

   Am fost arestat pe loc și am primit cinci ani pentru omor din culpă. Se vehicula la început ca am intrat în el intenționat ,dar nu s-a dovedit decât c-a fost o imprudență la volan.

- Și ai făcut pușcărie?!

- Da,iar nevastă-mea n-a apărut nici la proces și nici pe urmă. Din ziua aia nu am mai văzut-o.Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut. Era destul de greu, privat de libertate și printre infractori de drept comun. Nu-ți poți imagina! Duminica era zi de vizită,venea gardianul și  chema pe unul,pe altul,la vorbitor. Iar eu îmi doream din suflet să îmi rostească numele. N-avea cine să vină să mă vadă în afara ei,fiindcă ai mei muriseră pe rând,de boală.Dar auzeam doar alte nume. Și mă tot împăcam cu gândul că poate duminica următoare,o să vină. Nu vroiam s-o mai întreb ce-a căutat cu ăla la restaurant,vroiam doar să o văd. Mi-era atât de dor de ea ! Dar …n-a venit! După ce-am adunat-o de pe stradă și am făcut-o doamnă !

 Și după ce spune asta,își întoarce privirea înspre geam ca să-și  ascundă o lacrimă de ciudă.

- Ți-am ascultat cu interes povestea ,dar cred sincer că judeci cam greșit. În primul rând,dacă faci bine,nu trebuie să te-aștepți neapărat la vreo răsplată,faci bine pentru că ești  om bun și ai suflet curat. În al doilea rând,majoritatea dintre noi înțelegem prin iubire ceva destul de egoist și posesiv. Iubim puternic o persoană,fiindcă în prezența ei ne simțim minunat ,ne face să plutim ,să fim în altă lume.  Și-atunci ținem cu dinții să nu ne părăsească pentru că dacă o face ,tot universul nostru plin de fericire se sparge în mii de bucățele. Devenim geloși și ne considerăm stăpâni peste trupul și sentimentele ei doar pentru simplu fapt că spunem că o iubim.Iubirea adevărată înseamnă altceva. Înseamnă să pui persoana ei înaintea ta,să te gândești întâi la ea si abia pe urmă și la tine. Dacă  este fericită chiar dacă lângă altcineva,ar trebui să te bucuri că îi este bine și nu să te-ntristezi.

- Ce naiba prostii spui?? mă-ntreabă plin de indignare. Să faci asta cu nevasta ta !

- Aș vrea să înțelegi că nu putem să ținem pe nimeni cu forța lângă noi. Nu putem să obligăm pe cineva să ne iubească ,asta vine de la sine dacă suntem în stare să-i câștigăm iubirea.

     L-am pus puțin pe gînduri. Privim amândoi tăcuți peste parbriz. Am ajuns pe nesimțite la Cluj. Clădiri vechi,dar frumoase și impunătoare se țin la bulevard ca să n-apuce în vreo direcție greșită.Opresc la semafor și trecerea se umple de oameni. Fiecare cu viața lui,îi cunoști după mers ,unii trec în viteză,alții mult mai încet după cum au viața mai agitată sau mai liniștită.O multitudine de oameni și-o multitudine de vieți amestecate pe trecerea de pietoni. Iar când se face verde ,treci cu tupeu peste vreo umbră din viața cuiva ,rămasă mai în urmă, fiindcă doar viața ta e cea care contează.

- Și acum ? îl întreb ca să-ntrerup tăcerea enervantă.

- Vreau să-mi refac viața. Mi-am pus profilul și poza pe internet,la un site de matrimoniale.Mi-a trimis mesaj o femeie că-i par interesant și vrea să ne-ntâlnim. De-asta mă aflu aici. Ne întâlnim la terasa de lângă catedrală.Nu avea poză,dar mi-a spus că poartă o bluză albastră și-o geantă roșie în mână.O s-o recunosc !

- Păi ,uite catedrala ! Probabil terasa e prin apropiere. Te las aici,spun oprind pe dreapta într-o parcare. Eu am treabă la Universitate,e puțin mai încolo.

- Ok,mi-a făcut plăcere… Stai,dă-mi numărul de telefon,să-ți spun cum a decurs.

    I-l dau și ne despărțim bineînțeles,prieteni. Ajung la Universitate,rezolv treaba cam într-un sfert de oră și când ies, îl văd lăngă mașină ,cu fața pământie.

- Ai și plecat? Nu ți-a plăcut deloc? Întreb plin de uimire.

- N-o să-ți vină să crezi… Era …Svetlana !

- Cuum?!

- Da,chiar ea!

- Și de ce naiba ai plecat?continui cu uimirea.

- Și ce-ai fi vrut? De la prăjitura asta mi s-a aplecat odată !

- Fiindcă n-ai știut cum s-o mănânci ! Ai înfulecat-o dintr-o înghițitură de frică să nu ți-o fure alții în loc s-o savurezi pe îndelete !

- Păi chiar mi-a furat-o altul !

- Asta ai dedus tu,poate era acolo fiindcă o chemase ăla ,să-i spună de șantaj. Ca și pe tine,dealtfel.Ai spus că a plecat singur,dacă aveau ceva ,plecau împreună și se duceau la vreun hotel !

- Așa o fi ,dar tot nu pot s-o iert !Cinci ani n-a dat un semn.

- Nu înțelegi nimic,nu-i așa? Ți-a văzut poza și a ținut morțiș să te-ntălnească.Te-a lăsat în pușcărie să reflectezi la ce-ai făcut și să plătești pentru faptele tale. Acum a vrut să te-ntâlnească ca să o luați de la început,curat,fără resentimente.

- O fi,dar tot nu pot s-o iert !

- Nu poți sau nu vrei? Ai fi surprins să afli câte pot face oamenii doar pentru simplu fapt că vor.Ai spus că vroiai să schimbi lumea. Schimbarea trebuie să-nceapă cu noi înșine,trebuie să ne schimbăm întâi pe noi în bine și cei din jurul nostru ne vor urma exemplul…. Hai pune mâna pe telefon și sun-o! Arată că ești bun și poți să ierți !

    Ies din mașină ca să vorbească liniștit. Nu sună imediat,privește întâi pe geam și reflectează… Apoi își ia inima-n dinți.Și după ce vorbește ,deschide portiera:

- Hai iute că m-așteaptă-n fața catedralei !

    Gonim pe repede înainte. E chiar în fața catedralei,cu bluza albastră și geanta roșie în mână. E incredibil de  frumoasă ! Spiridon se dă imediat jos și-aleargă cu putere înspre ea. Iar ea…face la fel! Se contopesc într-o îmbrățișare și-o sărutare puternic prelungită,ca într-un film romantic care se termină cu happy-end.Până la urmă ,tot dragostea învinge !

    Trăim atât de egoist într-o lume umplută la refuz,de egoism. Vrem toate prăjiturile doar pentru noi,fiindcă avem ideea falsă că suntem singurii care contează.

Și o să dăm cu siguranță, numai  în diabet !

 

                                                                            

                                                                                                       Dan Gheorghilaș

 

VIATA LA PLUS INFINIT (fragment 3)

         

 

[...]   - Deci ,să văd dacă am înțeles bine ,domnule Atanasiu, dumneavoastră  ,în noaptea nunții ,ați dormit aici singur cuc,iar soția în domiciliul ei din Rue Merle ?!

   Gestul inspectorului  cărunt,de a se scărpina în barbă ,îl enervează oarecum. E un gest mai mult forțat,teatral , și nu înțelege de ce bărbatul abuzează de el . Sau poate e un truc menit să îți distragă  atenția !

- Da, a spus că vrea să mai doarmă o noapte în cuibul ei pe care l-ar fi părăsit apoi, pentru totdeauna. Nu-i chiar atât de simplu să pleci din casa în care ai trăit atâta timp și care ți-a oferit și clipe de bucurie sau chiar și de tristețe. I-am respectat dorința.

   De  fapt,nu fusese deloc așa. Îi spusese că se duce să  își ia câteva lucruri de acasă și apoi vine să doarmă la hotel ,cu el. Dar n-a mai apărut . Iar lui ,îi părea nespus de bine. Se gândea c-a fost cuprinsă de remușcări și l-a lăsat să-și vadă de viața lui și de dragostea lui. Dar cum să-i spună asta detectivului? Un soț iubitor, ar fi intrat imediat în panică și s-ar fi dus s-o caute.

- Îhm, spuneți-mi ceva, e o intrebare cam indiscretă ,dar mă frământă oarecum...

- V-ascult  !

- V-ați căsătorit din dragoste ?

 „ Era clar că asta urma să întrebi . Ești destul de previzibil,domnule detectiv ! ”

- Eu pun mare preț pe dragoste ! După cum probabil ați observat,în jurul meu se-nvârt destul de multe frumuseți ,dar eu am ales-o pe ea .

- Cum anume ați cunoscut-o ?

- Am lucrat la Casino înainte de a deveni actor,la fel ca și ea. Acolo am cunoscut-o !

- Aaaa,acum înțeleg.Sigur,așa se explică.

- Da !

- Iertați-mă,mai am o întrebare, cu d-ra  Smith,în ce relații sunteți ?

- Am fost într-o relație. Dar nu a fost să fie !

- Și n-ați dorit să o invitați la ceremonie ?

- A fost ideea Madelenei să nu invităm decât câțiva prieteni de la Casino. Niciun actor,știți s-ar fi făcut prea multă vâlvă și noi am preferat ceva discret și liniștit.

- Și totuși ,paparazzi au aflat . Ați văzut titlurile ziarelor .

- Asta e meseria lor,să scoată știrea și din piatră seacă.  

- Mda....După accent ,nu păreți a fi din partea locului ,continuă bătrânul detectiv asaltul aspra tânărului încolțit.

- Nici nu sunt !

  Era evident că întrebarea ar fi urmat mai devreme sau mai târziu.

„ De unde naiba sunt ? Dacă sunt din Cipru ,de ce nu vorbesc atât de bine greaca ? Și-apoi e bine să evit episodul cu Traian ! Nu e cazul să dezgropăm acum morții ! ”

- Sunt din România !

- Sunteți român ?! Nu am știut ! Știam că  Madelene era româncă ! Vă cunoșteați de dinainte ,din România ?

- Nu ! Eu sunt o fire aventuroasă,am vrut să emigrez , îmi plăcea Cannes,de fapt de mult visam să devin actor și am venit aici !

- Și uite așa ,ați ajuns să evoluați pe scena  Casinoului ,nu-și poate stăpâni bătrânul, o observație sarcastică. 

- Nu aveam de nici unele,am dormit câteva nopți pe plajă, ea m-a descoperit, m-a luat  acasă și m-a ajutat cu angajarea. S-a dus la șeful ei,a vorbit și... gata.

  Nu era foarte departe de adevăr. Mădălina chiar intervenise pentru angajare. Dar intervenise pentru doi,nu pentru unul. Spera doar că managerul Casinoului să nu-și mai amintească amănuntul, dacă ar fi fost întrebat.

- Acum e destul de clar.  Aveați motive suficiente să o iubiți. V-a luat de pe stradă,v-a ajutat cu angajarea... Dar în film ? Cum ați ajuns să jucați ? Dealtfel ați făcut-o magistral și vă felicit pentru asta !

- Mulțumesc !  La Casino l-am cunoscut pe regizorul Luigi de Vitto. Eram ospătar,l-am servit cu băutura,dumnealui i-a plăcut figura mea,accentul meu,nu știu exact și...asta a fost.

„ Mare noroc au unii ! Aș zice chiar porcesc ! De la ospătar, direct pe un ecran ! ”

- Și nu aveți nicio idee ,cine ar fi putut să-i facă rău .... Avea vreun dușman, poate pe la servici ?

- Nu,nu am absolut nicio idee. Chiar nu înțeleg cine-a putut să facă așa ceva !

- Mda....O să aflăm în cele din urmă. Gata cu întrebările, v-am agasat destul ! Din păcate,nu puteți părăsi Franța până la finalizarea anchetei. Așa e procedura ! Vă rog să îmi lăsați și numărul d-voastră de mobil ca să vă țin la curent cu ancheta.

- Sigur,mulțumesc !

  Coboară din nou scările monumentale ,bucurându-se agale de fiecare treaptă. Scări poleite te pot urca în vârful piramidei . Dar când e să cobori ,e bine să o faci la fel ,pe-același drum. Să nu te-arunci de la etaj !

„ Deci domnul Don Juan Bărbuță nu are un alibi ! Și totuși, de ce dracu să-ți omori nevasta chiar din prima zi ?! Nevasta te încântă o lună și te descântă apoi, tot restul vieții ! Și tocmai de-asta, aștepți și tu un an,doi,trei, să te aducă-n culmea disperării și-abia pe urmă încerci să-i  faci de petrecanie ! Dar dacă a constatat că tot cealaltă ar fi fost mai bună ?! Hm ,cam încurcate ițele ! Dar o să le descurcăm noi cumva, până la urmă ! ” [...]

 

 

VIAȚA LA PLUS INFINIT (fragment 2)

  Hotelul Carlton Intercontinental,construit în 1911,păstrează prin arhitectura lui aristocratică,Belle Epocue ,strălucirea acelor vremuri. Situat chiar în centrul orașului,la 800 de metri de Palais de Festival, se bucură în fiecare dimineață  de soarele care răsare din albastrul infinit al mării și se-ntristează în fiecare seară, când trebuie să-i spună noapte bună.

-  Îl caut pe domnul de Vitto ! îi spune Mihai, într-o franceză puțin accentuată, bărbatului în uniform exagerat de scrupuloasă, de la recepție.

- Sunteți așteptat ?

- Da .

- Un moment , s’il vous plait !

  Apasă butonul telefonului, dar imediat i se răspunde. E semn că regizorul n-a-ntârziat atât de mult la petrecerea de aseară. Dacă vrei să ai succes,nu trebuie să te  lenevești  atunci când e nevoie să muncești.

- Sper că ai înțeles acum în ce echipă joci,îi spune regizorul ,privindu-l oarecum cu superioritate,chiar dacă e îmbrăcat în pantaloni de trening și tricou .

- De mult vă bucurați de respectul meu. Acum nu pot decât să vă felicit.

  Îi mulțumește cu un zâmbet gutural,de-atâția ani,de când e răsfățatul reflectoarelor,nu-l mai impresionează lingușelile.

- Afară sunt camioanele   mașiniștilor. Te urci într-unul  că știu ei unde să te ducă. Eu mă duc să trezesc loazele astea puturoase care nu se mai satură de somn !

  Dar ce-și imagina,că o să-i dea vreun Mercedes particular ? E doar un amărât de ospătar, să zică mulțumesc că nu l-a trimis pe jos până la locul de filmare.Se bucurase de priveliștea oferită de autostradă în urmă cu doar câteva zile. Muntele ,pe ale căror serpentine rulau acum,își găsea liniștit sfârșitul în Mediterană ,care-l primea cu valurile deschise. Nu merg chiar foarte mult ,se opresc într-o parcare și încep să descarce toată aparatura necesară unei filmări profesioniste.I se cere să ajute la descărcat  fiindcă  și o plimbare de numai cinci minute trebuie plătită într-un anume fel. Nimic nu-i gratuit !

  Peste o oră ,sunt gata pregătiți ,iar peste o altă oră își fac apariția și protagoniștii, coborând din mașini luxoase,închiriate. Printre ei,bineînțeles și blondul Richardson dar mai ales ,și mai ales,ea...actrița care-l fascinase. Echipa câștigătoare nu trebuie să se schimbe niciodată !

- Uite despre ce e vorba în film,îl ia regizorul de mijloc ,ca pe-un prieten vechi . E un film de dragoste,din ăla lacrimogen, iubire și suferință .cu mare căutare la suflete sensibile. „ Jenny ” este soția unui milionar american care are destule afaceri necurate,și bineînțeles amante. Este dezamăgită să afle lucruri urâte despre bărbat și pleacă în vacanță pe Coasta de Azur ca să-și găsească liniștea.Doar că aici își întâlnește sufletul pereche.

   Imaginația lui Micky deja o ia înainte, și-l poartă în zbor, direct în brațele catifelate ale superbei blonde.

- Tu ești „taximetristul” care o transportă de la aeroport, îl readuce regizorul cu picioarele pe pământul abrupt,umplut de serpentine.

Sunt doar două replici ,n-ai cum să nu le ții minte. Hai du-te la machiaj,că imediat filmăm !

   Totul era foarte simplu. Aveau deja filmat un avion care aterizează în aeroportul din Nisa,acum filmau taxiul care-o purta către  oraș, prin peisajul mirific oferit de natura generoasă. Dar cele două replici pe care urma să le „poarte ” cu Lara Smith,actrița ce tocmai câștigase un Palm D’ Or ,erau la fel de importante ca primii pași făcuți pe Lună, de Neil Armstrong. Trecutul părea acum pierdut  total în adâncime,la mai mult de doi metri sub pământ….Taxiul galben este blindat până la portiere cu  camere de filmat ,s-a așezat cuminte pe  locul lui de „șofer” și-așteaptă cu sufletul la gură . Urcă grațioasă, șuvițele blonde i  se răsfață în lumina caldă a soarelui de dimineață, rochia ușoară de inișor îi pune în evidență formele ,atât de delicate. Nu-l bagă în seamă,e doar un un insignifiant, un trepăduș mărunt ce trebuie s-o ducă în orașul unde o să-și găsească „sufletul pereche”. Privește undeva în depărtare,peste marea infinită , încercând să alunge „tristețea ” pricinuită de „soțul desfrânat ” .

„ – Păreți atât de supărată ! ” 

  O căldură neobișnuită îi învăluie ființa în mod neașteptat, este ceva inexplicabil, nu mai simțise așa ceva decăt atunci când se îndrăgostise prima oară, de un băiat mai mare, în colegiul din New Jersey . Accentul lui de „imigrant ” are ceva seducător, simte cum sufletele  lor se contopesc fericite ,cu mult deasupra taxiului luxos.

„ – Este atât de vizibil ? ” îi dă replica ,căutându-i privirea pătrunzătoare ,în oglindă.

   Se-ntâmplă lucruri atât de minunate dincolo de înțelesul firii. Însă  cine dorește ca  să le-nțeleagă ? Poate doar mintea care se pierde de foarte multe ori printre lianele întortocheate ale rațiunii. Dar inima e cea a cărei voce, e singura pe care trebuie s-o asculți !

„- Da ! Dar uneori, este mai bine să lași cioburile nestrânse decât să te rănești încercând să le pui la loc ! ”

  Simțise adevărul vorbelor acestea chiar pe pielea ei. Fiecare film turnat îi adusese  câte o relație ,era ceva mai mult carnal, scenele de dragoste îi trezeau năvalnic simțurile ,dar  n-avusese parte de iubire.

  Trebuia să-i acorde un zâmbet  trist de afirmare,așa era în scenariu ,dar ea continua să-l urmărească. Iar el îi răspundea în oglindă,printr-o privire puternic lucitoare. Uitase de drumul sinuos ce trebuia să îl parcurgă , doar se lăsa condus atât de lin,peste cărarea dintre inimi.

- Stop,opriți filmarea !

 Vocea baritonală a regizorului, „răgușită” involuntar de megafon, îi dă de înțeles că totul s-a terminat. O să se-ntoarcă la ospătorie iar ea o să-și continue nestingherită, urcarea către un alt trofeu .

- Ai interpretat foarte bine,ai un talent special de a intra în pielea personajului, îl gratulează  ,simțind de fapt că bărbatul brunețel,cu ochi nedefiniți, îi intrase ei,în mod inexplicabil, pe sub piele ,chiar în adâncul inimii. Și nu vroia să-l lase să plece chiar atât de repede.

- Vă mulțumesc, n-a trebuit deloc să mă străduiesc,simpla prezență a dumneavoastră mi-a fost suficientă.

Simțeau amândoi la fel de bine că nu era deloc suficient. Și-ar fi dorit cu mult mai mult, și-ar fi dorit să se sărute chiar acum ,ignorând spațiul și distanța dintre clasele sociale....

   Se îndepărtează încet,iar el o urmărește, încercat de regretul faptului că timpul nu e nemărginit.

                                                   

                                                        *

 

- Luigi,trebuie să faci o schimbare radicală în distribuție,îi spune Lara sicilianului mirat.  Vreau să-mi schimbi „sufletul pereche ” ! George Richardson e doar un obsedat libidinos, nu-mi place cum mă strânge  în brațe ,îi simt dorințele primitive și asta mă dezgustă.

- Ce tot spui ,e un actor desăvârșit,doar ai văzut .a luat și premiu ....

- Sigur,a luat premiul pentru cel mai bun rol secundar. Deci poți să-i dai un rol secundar,poți să-l faci „taximetristul ” care mă aduce de la aeroport ,în locul celuilalt. Faci schimb de roluri !

 Bărbatul își arcuiește sprâncenele, într-o mirare puternic încordată.

- Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc . Lara e doar un ospătar,am făcut o greșeală și o răscumpăr, acordăndu-i un rol minuscul.

- Iar tu ai fost cândva un vânzător de ziare din Los Angeles.... Vrei sau nu ca filmul să iasă minunat ?

- Normal că da !

- Atunci mi-l dai pe el ! Și du-l unde vrei tu pe Richardson !

  Căștigătoarea unui premiu atât de important nu trebuie refuzată. Dimpotrivă ,trebuie să-i creezi condiții ca să se simtă în largul ei, într-o peliculă atât de importantă. Recunoștea profesionalismul blondului,dar aroganța lui, îl supăra chiar și pe el.

- Ok, o să vorbesc cu amândoi. Vreau să-i aduc divei nu doar celebritatea ,vreau să-i aduc și fericirea. E-așa o distanță mare între cele două ....   

 

VIAȚA LA PLUS INFINIT (fragment )

   

 

    În seara următoare era pregătit până în cel mai mic amănunt pentru a fi ospătar de Casino ,de foarte mari pretenții. Uniforma ,formată din vestă vișinie și pantaloni la dungă, la fel de vișinii, i se spusese să o poarte la fel de demn, ca ofițerii cu haine de parade. Cămașa era impecabil de albă ,nici măcar o dungă milimetrică de șifonare nu trebuia să-i perturbe din scrobeală. Doar papionul îl cam strângea de gât....Dar hotărâse odată că trebuie să meargă numai înainte !

    Nu putea să-și creadă ochilor. Vedete importante din lumea cinematografică țipau de bucurie  când ruleta prindea din învârtire biluța  norocoasă sau când un zar rostogolea numărul de puncte ce îi interesa.Erau cu toții plini de bani ,dar tot se bucurau.  Îi cunoștea de la televizor sau de prin cinema-uri ,era incredibil că acum se plimba printre ei,putea să îi atingă , chiar dacă nu-l băgau în seamă.Dintr-o dată se simțea cu mult mai important. Locul lui de muncă era în sala din spate,la mesele de pocher . Aici gălăgia nu era la fel de intensă,jucătorii,majoritatea bărbați cu trabucuri în mâini ,așteptau cu încordare o mână bună. Stătea nemișcat, lipit aproape de perete , urmărindu-le gesturile ,mimica feței, cacialmalele improvizate. „ Actori profesionști ,nu le citești intențiile adevărate.... ”

- Garcon ! Adu-mi 300 de Crown Royal !

  Îl cunoștea, Steve Land,era eroul principal în multe filme de societate. Societatea în care pocherul e ridicat la rang înalt,de artă.

- Imediat ,răspunde plin de curtoazie ,așa cum fusese antrenat de răbdătorul Serge.  Iese pe ușa din față,nu era nevoie să treacă din nou prin Sala Mare, era nevoie doar să fie promt. Se întoarce de la bar cu paharul în tăviță,vrea să fie distins ,dar în același timp rapid . Și nu reacționează instinctiv, când un bărbat de la o altă masă se ridică instantaneu. Ciocnirea este destul de  violentă iar paharul se varsă în întregime peste costumul auriu,de star internațional.

- Ești un imbecil ! îl apostrofează cu vocea gravă,umplută de tutun.

N-apucă să-și ceară scuze ,căci pumnul pleacă imediat  cu o direcție precisă către nas. Și în scurt timp ,e la podea. Pentru a câta oară ?

  Toate jocurile se opresc instantaneu,chiar dacă nu au fost făcute. Privirile sunt ațintite acum spre ei,iar blițuri de telefoane îi fulgeră instantaneu.Luigi de Vitto ,regizorul actor ,al cărui film are cele mai mari șanse la Palm  D’Or, realizează rapid că situația nu-i e în avantaj.Faptul că a lovit un ospătar,poate să-i pună în pericol nu doar trofeul ,dar poate chiar și cariera. Așa că schimbă partitura :

- Foarte bine jucat,aproape i-ai convins pe toți că faza e reală !

Prieteni,el e noua mea vedeta din următorul film ce va fi turnat pe Coasta de Azur,spune victorios ,în timp ce îl ajută  să se ridice. Puteți să-l fotografiați ,are un talent înnăscut !

  Și blițurile străfulgeră din nou ,de data asta către proaspăta vedetă.

Mihai înțelege rapid jocul regizorului,istețimea îl ajutase să predea matematică ,cândva, în altă viață.Zâmbește cuceritor ,doar este acum este un star în devenire și-i mulțumește mentorului , cu o caldă îmbrățișare.

Toți s-au calmat ,nu era decât o scenă turnată în direct,erau obișnuiți cu astfel de spectacole oferite de regizorul cu origini italiane, ajuns un nume important la Hollywood .

- Scoate naibi vesta aia și așează-te ,îi spune oarecum prietenos.

- Ești plin de surprize Luigi,spune un altul de la masă,un bărbat cărunt ,cu vechime importantă în câmpul artistic.

Ia spune tinere,ce rol interpretezi ?

- Nu vrem să desconspirăm nimic deocamdată,nu-i așa domnule de Vitto ?

„ Nu e prost deloc,joacă tare .Nu pare a fi un simplu ospătar ”,gândește italianul,puțin speriat de șantajistul amator.

- Sigur că nu ,vrei să ne fure scenariul vulpile astea bătrâne ?

Te bagi la un pocher ?

- M-aș băga ,dar...deschidera e mare și eu n-am ajuns încă vedetă.

- Joci în locul meu .Eu m-am cam plictisit,stau o tură și privesc.

- Ok !

  De fapt ,îl lăsa să joace că să-i studieze mișcările,vorbele ,mimica feței.Impulsivitatea îl băgase într-o situație pe care trebuia s-o întoarcă acum în avantajul său.

- Și cum te cheamă tinere ?continuă vulpea bătrână investigația.Ceilalți doi erau la fel de interesați,dar nu lăsau să se-ntrevadă.

- Micky !

- Cum  Micky ?! întreabă cel din fața lui,un actor blond, la fel de cunoscut ,dar al cărui nume nu și-l amintea.

Micky Mouse ?!   Luigi n-ai spus c-o să turnăm desene animate !   Râsetele lor superioare inundă sala și celelalte două mese.Când ajungi printre stele ,te uiți de foarte sus la cei de pe pământ.

- Nu-i băga în seamă ,sunt doar invidioși,încearcă regizorul să-l reașeze  în locul lui din scena casinoului.

- Nu mă supăr,am simțul umorului,apelativul meu a stârnit destul de multe zâmbete. Jucăm ?

De fapt, ei făcuseră asta intenționat, ca să îl supere. Dar dacă îi arăți dușmanului că nu îți pasă ,ai șanse să nu fii biruit.

Cel de-al treilea,cel mai tăcut de altfel,amestecă cu măiestrie cărțile și le împarte celorlalți.

Toți așii și dama de caro poposesc instantaneu în mâinile lui Micky,brăzdate de mânerele  bagajelor. Până la urmă,nici Dumnezeu nu mai suportă aroganța,s-a săturat de stele false care-i întunecă Împărăția Cerurilor. Cei trei schimbă din cărți, după nevoi sau mai exact după speranțe, însă la el nu e nevoie,  căci figurinele colorate s-au aliniat frumos,într-un careu de ași.

- Te bagi? întreabă blondul ,sperând că tinerelul din fața lui nu joacă decât o simplă cacialma.

- De ce nu ? Dacă plătește domnul Vitto...

- Băiete ,în viață ,dacă vrei să câștigi,trebuie să îți asumi riscuri.Dă-i înainte ! încuviințează regizorul,hotărât să afle deznodământul.

- Eu zic pas,am mână moartă ,prefer să văd cum vă scoateți ochii,renunță vulpoiul cel bătrân.

- Micky și mai cum ? intervine și cel de-al patrulea ,acela care preferase până acum să tacă.

- De fapt e Mikos .... Atanasiu  .

- Mikos ?! Și de pe ce insulă ai emigrat tocmai aici? După accent, nu ești francez cu siguranță.

- Cipru !

- Ciprot deci... Luigi,sper să te țină buzunarele. Trei mii  de euro,ce zici? Ai încredere în Mikos cipriotul, că știe ce face ?

O umbră de-ndoială străbate privirea străvezie  a regizorului . Și totuși,parcă n-ar vrea să-i dea satisfacție arogantului regizor american ,propulsat la Hollywood mai multe de politica senatorială a fratelui său.

- Are mână liberă, eu doar pun banii ...

- Trei mii  ai dumitale și încă șase mii ai mei ... adică ai domnului de Vitto !

- Joci tare băiețaș, pumnul pe care l-ai încasat mai devreme s-ar putea să fie doar preludiul,tu nu știi că prin venele lui Vitto curge un sânge de sicilian !

- Șase mii ai tăi și încă zece mii ai mei,contraatacă italianul ,vizibil iritat.

 E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare , dar uneori trebuie să joci totul pe-o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ”

- Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească .

- Bine,ne oprim ! Arată ce ai  !

- Careu de ași cu damă !

Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se zbată vizibil, a neputință.

- Norocul începătorului,careu de popi cu un zecar !

- Ha ha ha.... Așa o să te bat și mâine Sanders, la trofeu ! izbucnește regizorul sicilian într-o bucurie imensă,nedisimulată. Bravo Michy, al meu ești de-acum încolo. E semn că filmul nostru va avea succes !

Ha ha ha ! nu se mai poate stăpâni ,frecându-și mâinile ridate.

- Așa să fie ,își recunoaște până la urmă americanul înfrângerea umilitoare. Băiete,să știi că ai talent . Nu doar la pocher,ești bun și de actor. Te-am studiat atent,nici măcar o singură clipire. Dacă te cerți cu boșorogul ăsta, îți găsesc eu un rol în filmele mele.

- Nu fii obraznic, de la mine a încasat-o primul ,așa că stai la rând !

- Mulțumesc,sunteți foarte amabili, însă acum aș vrea să mă retrag. Am întâlnire cu o pițipoancă ! încearcă Mihai să iasă dintre pumnii încleștați ai celor doi.

- Pițipoance  ?! Du-te mai repede până nu îți trece vremea,  oftează vulpoiul bătrân care se retrăsese de la început.

- Te conduc până afară ,îi spune de Vitto ,știind că trebuie să mai urmeze și o discuție particulară cu tânărul care-i umflase buzunarul cu câteva mii în plus.Îl urmează tăcut în noaptea luminată feeric, de roșul reflectoarelor.

- Uite ăștia sunt ai tăi,trei mii de euro ,îi meriți pe deplin .

- Nu e nevoie....

- Ascultă la un om bătrân ,banii nu o să-ți aducă fericirea ,dar o să te ajute să trăiești mizerabil în confort ! Mâine e gala și sper să câștigăm ,dar luni te-aștept de dimineață , în față la Intercontinental. Îți dau o singură șansă ,sper să fii în stare să profiți de ea !

 

                                                    

                                                         *