VIAȚA LA PLUS INFINIT (2)

  

       Aerul de-afară îi face neașteptat de bine. Pomi înfloriți de primăvară, ghiocei răsăriți în rondul din fața școlii ,păsărele bucuroase că au scăpat de iarna cea bicisnică. Afară este viața ! „ Trebuie să-ncep odată să trăiesc ! ” Scoate telefonul și formează numărul. „Acum ori niciodată ! ” Apasă în sfârșit butonul verde. Verde la fel ca  iarba ce crește din pământ, în  jurul lui.

- Alo ,da !

  Nu-i recunoaște vocea. Erau niște copii, acum sunt chiar bărbați.Iar unii dintre ei,bărbați adevărați .

- Răzvan Vasilescu ?

- Da... Ce doriți ?

 Tonul ăsta rece îi cam taie din elan. Și-l imagina cu zâmbetul pe buze,pus mereu pe șotii, nicicum atât de gutural.

- Sunt eu...Mihai  Tănase !

- Cine ??

- Mihai Tănase,prietenul tău din liceu !

- Aaaa....Micky !  înțeleg acuma . Ce faci, profesore ?

Îi simte unda de ironie în eter. El nu făcuse o facultate ,poate de asta îi trata ironic pe intelectuali .Avea însă doctoratul obținut la școala vieții, cea care contează ,din păcate, în zilele de azi !  

- N-am mai vorbit demult și... De fapt aș vrea să m-angajezi la firma ta

- Să te-angajez ? Cum să fac asta ,eu n-am școală particulară !

-Păi nici nu trebuie ,nu vreau să mai rămân în învățământ. Nu mi se potrivește  ! Mă gândeam că poate vrei să mă ajuți ,așa ca pe un frate de cruce . Sau ai uitat ?

- Nu ,n-am uitat,  dar nu prea te-nțeleg ! E adevărat că salariul e cam mic ,însă renunți și la vacanțe ? La timpul ăla nesfârșit de liber ?

„ În timpul ăla liber,cum zici tu ,o fac pe-ngrijitorul de bătrâni ! Prefer să fiu tot timpul ocupat ! ”

- Tocmai timpul ăla liber mă omoară ! În plus,școala nu are nevoie de mine . Faci facultate cu trei sute de oi ! Mi-aș dori să mă ajuți !

- Pari foarte supărat ! Eu am firmă de corpuri de iluminat pe care le import,nu văd ce anume...

- Orice ai, e foarte potrivit  pentru mine !

- Înțeleg...Poate ar fi ceva ...

- Ceva ? „ Ceva” n-am practicat până acum ,dar cred că e perfect !

- Ha ,ha,ha ,nu ți-a pierit umorul absolut deloc ! Se pare că ești chiar disperat ! se miră Răzvan,în continuare.

„Dacă ai știi, cred că m-ai înțelege ! ”

- Săptămâna trecută mi-a plecat un șofer ! Îți trebuie doar B-ul ,e o dubă mică ,Transporter ! Însă nu cred că o să lași catalogul și o să apuci volanul ! Șofer profesionist am mai avut ,dar șofer profesor ,niciodată  ! Nu pare prea în regulă,de ce naiba te-ai mai chinuit prin facultate ?

- Ca să câștig o pâine pe care s-o ungă unii cu magiun !

- Cum ?! Nu înțeleg !

- Nu trebuie să înțelegi ,când pot să încep ?

- Păi chiar de mâine dacă vrei ,stă mașina și nu produce absolut nimic.

- E-n regulă. Să-mi trimiți adresa prin SMS ! Mulțumesc ,ești un adevărat prieten !

„ Șofer ?? D-zeu și-a întors fața către mine ! ” Când era mic ,adormea gândindu-se că este la volanul unui camion și vede lumea . Să ai întotdeauna grijă ce visezi, căci s-ar putea să ți se-ntâmple ! Bucuria lui era atât de mare încât nu bănuia deloc,ce are să se-ntâmple ...

                                                       *

     Curtea este imensă. Muncitori cu ritm încet de lucru, încarcă și descarcă camioane, ducând și aducând cutii în  depozitul mare ce i se întinde în față ,ca un peron imens de gară dezvoltată.

- Nu vă supărați,îl caut pe Răzvan Vasilescu ,se adresează unui om în salopete verzi, ce își luăsese de la sine o pauză  de țigară. 

- Nu mă supăr,caută-l ! răspunde omul  ironic ,făcându-i pe ceilalți să râdă zgomotos.

„ Primul contact cu șmecherii de București. Să nu judec însă după aparențe,de cele mai multe ori, sunt înșelătoare .”

- Biroul e chiar în față ,la ușa aceea capitonată,îl îndrumă un altul ,mai în vârstă.

 Ciocăne fără succes, căci degetul i se îndeasă surd, în pielea vișinie. Își ia inima în dinți și pătrunde cu forță înăuntru.Fostul lui coleg stă în spatele unui birou obișnuit,cufundat în studierea unor acte,probabil de gestiune. Nu e atât de mult schimbat ,parcă doar părul la fel de blonduț, s-a dat puțin la o parte, făcându-i loc frunții ce urcă încet ,dar sigur,către creștet. Aceeași ochi negri, pătrunzători,cu care încearcă să te  țintuiască.

- Mihaiii.....

- Răzvaneee...

  Se îmbrățisează lung ,umpluți de bucuria regăsirii. Până la urmă, sângele băut ,nu prea se face apă.

- Uită-te la tine,să nu te mai cunosc ! Parcă ai mai încărunțit. Și ce-i cu ridurile astea ?îl întîmpină Răzvan jovial ,ca și cum ieri s-ar fi despărțit după niște ore de școală plictisitoare.

- Acum că te-am văzut,mi-a dispărut deja un rând ! răspunde Mihai,umplut de curaj.

- Cuceritor,ca-ntotdeauna.De-aia mureau toate gagile după tine ! Hai așază-te,fă-te comod,simte-te ca la servici ,că ai de muncă !

  În condiții normale ,ar fi preferat să-i spună să se simtă ca acasă. Doar că acasă...Încearcă să-și stăpânească emoția și se cufundă cu oarece respect în fotoliul mare,la fel de vișiniu.

- Unde stai în București,ai găsit gazdă ?

- Încă nu,speram să mă ajuți și cu asta. Cred că ai destule cunoștințe.

- La cunoștințele mele ,nu cred că îți permiți. Am sus o cameră,o țineam pentru mine,când n-aveam chef de nevastă,înțelegi ? Ți-o dau ție,până îți faci și tu un rost. Nu-i cine știe ce,dar pentru început....

- Nu știu cum să-ți mulțumesc !

- Lasă ,nu-mi mulțumi, că am eu grijă să te exploatez.Urcă , du-ți papornița și-apoi coboară, să-ți fac cunoștință cu  „iubita.” E blondă și știu că ție îți plac blondele .

- Iar ție roșcatele,n-am uitat !

- Hai du-te odată că ziua de muncă a început deja !

    Camera nu e destul de mare ,dar are canapea,televizor,un mic dulap de haine și-o baie înghesuită ,din care lipsește chiar și cădița pentru duș. Dar are totuși,apă caldă. Și are în plus,ce și-a dorit. Libertate ! Zâmbește mulțumit și coboară în biroul șefului .

- Hai ,aranjează-ți freza că vreau să ți-o prezint !

  Deschide ușa mare și înaltă ,de metal  proaspăt vopsit , și-atunci o sesizează. E mai mult decât blondă,e galbenă strident ,dar e plăcută la vedere.

- Ea e Steluța,sper că îți place ,îi arată dubița ce intrase de cîteva zile în concediu ,din lipsă de șofer .                         

- Da ....deși e foarte galbenă. Sper că n-are hepatită !

- Nuuu.... E doar foarte geloasă. Ai grijă să n-o-nșeli că sigur o să te lase în drum. Și ea e tânără ,n-are decât vreo șase ani ,te schimbă imediat cu altul.

„ Subtil ,subtil ,dar înțeleg că vrei să-mi văd de treabă .”

- N-ai grijă, doar știi cât sunt de serios.

- Ei,nici chiar așa de serios. Hai ,nu fii timid ! Urcă-te pe ea și călărește-o ! Arată-i cât ești de viril ! Scoate-o la o plimbare prin curte !

   E destul de lată și de lungă ,dar după două ture se-nțeleg perfect. Nu-l întreabă absolut nimic,nici măcar câte studii are,toarce încet ca o pisică mulțumită lângă sobă. „ Suntem făcuți unul pentru celălalt ! ” gândește satisfăcut  că în sfărșit, este la locul potrivit.

- Nu-ți vine să te mai dai jos ? Hai du-te și mănâncă că peste două ore pleci la Constanța ,în port ,să aduci marfa .

  La Constanța ? Deci vede în plus și marea ? „ Iată pofta ce-am poftit ! ”  .Vorba lui Mihai Viteazu...

Dan Gheorghilas