Se scarpină în cap și nu
înțelege cu ce anume a greșit, de este nevoit să trecă prin asemenea coșmaruri.
Necunoscute misterioase și numere banale îi joacă batjocoritoare în fața
ochilor tontoroiul ,enervându-i rațiunea și tulburându-i frumusețea copilăriei
sale .
- Mugurele, sigur te descurci ?
- Nu înțeleg, domn′ profesor, la ce
naiba îmi trebuie mie ecuațiile astea ?
- Păi, cum să îți explic , ca să
înțelegi ....Uite ,de exemplu eu . Pe la douăzeci și ceva de ani ,mă plimbam
liniștit pe mijlocul bulevardului și credeam că nimeni și nimic nu o să-mi perturbe
traiectoria. Dar vezi tu ,Mugurele ,nimic nu este veșnic pe pământ. Și la un
moment dat, te lovește-n plin și pe neașteptate ceva care îți umple inima de
bucurie ,dar în același timp îți întunecă vederea și îți sucește mințile.
Dragostea ! Iar eu am ajuns pe neașteptate din mijlocul bulevardului ,într-o
căsuță de la țară, așezată la capătul unei ulițe neasfaltate ,care te îmbălsăma
cu noroi din cap până-n picioare la fiecare ploaie un pic mai serioasă.
Niciodată nu mi-am imaginat că aș putea trăi departe de lumea umplută de asfalt și agitație
,dar tocmai de aceea nu trebuie să pronunți cuvântul „ niciodată ” ,căci soarta
îți râde-n nas întotdeauna. La blocul meu chibrit de la oraș,apa venea
întotdeauna când o chemai la robinet ,iar temperatura o umflai doar printr-o
singură rotire de buton. Dar toate astea fuseseră odată.... Acum apa nu mai
vroia să vină singură ,o aduceai cu o găleată tocmai de undeva ,din străfundul
pământului ,iar iarna aveai căldură-n casă
doar dacă te învredniceai vara să aduci lemne ,să le tai ,să le
crăpi,și-apoi să le așezi frumos, sub ștreașină,să nu le plouă. Adică era
nevoie de mult mai multe rotiri puternice de
trup și nu doar de una simplă,
de buton.
Exact în timpul prelucrării
lemnelor pentru iarnă am nimerit și eu în curtea socrilor . Bătrânul lucrase o
viață la pădure ,dar vârsta înaintată îl mai ținea din când în când de mijloc.
Iar eu băiat simțit ,m-am oferit să îl ajut. Mi-a explicat rapid unde anume să
lovesc ,să crape mai rapid și să scăpăm mai iute de belea. Un timp a mers
destul de bine. Dar la un moment dat, cineva l-a strigat la poartă ,așa că toată operațiunea nu a
rămas decât în cârca mea. Un lemn mai noduros își aștepta cuminte rândul la
pierire. Și l-am lovit așa...cu milă , să-i fac sfârșitul,mai plăcut. Numai că
el mi-a refuzat toporul , aruncâdu-l brutal în sus, direct spre beregată. Noroc
că m-am ferit la timp.
„ Faci pe nebunul deci ?! Stai că-ți arăt eu cine-i șeful ! ” Apuc toporul
cu tărie și cu dorință aprigă de răzbunare ,i-l trântesc cu toată forța peste
nodul negru și hidos.... Și-acolo a rămas ! Am încercat să-l scot încet,dar
fără rezultat. Nodurosul îl ținea strâns ca să-mi arate că forța brută nu
rezolvă întotdeauna lucrurile. Mai trebuie și-un pic de minte... Văzusesem la
socru-meu că-n cazuri de-astea ,este
nevoie și de mai. Un fel de butuc tare din lemn, făcut de ăl bătrân ca să-l ajute la strânsoare. Lovesc cu putere
spre capul de fier al toporului...Numai că maiul nu era obișnuit cu filfizoni
de la oraș .Se dă mai într-o parte ,făcându-mă să nimeresc exact în coada toporul nevinovat . Am zburat-o
dintr-o singură lovitură ,direct în vale
,peste gard. „ Nu prea e-a bună ! ” Mă uit instantaneu la socru-meu , ca să
constat dac-a realizat evenimentul ,dar nu era totul pierdut. Explica cu lux de
mâini și amănunte ce-a pătimit el ,la pădure. Numai că unii mai pătimesc din
când în când și-n curte.... Îmi amintesc rapid de celălalt topor. „ Trebuie să
mă ajut de el să-l scot pe ăsta ,răposat pe câmpul de bătaie.” Înfig cu putere
și nu știu exact prin ce minune ,reușesc să îl eliberez. Îl ascund cu
grijă într-o parte și revin
încrezător la locul acțiunii ,bucurat de
mica mea victorie. Dar dac-ai câștigat o bătălie ,nu-nseamnă negreșit c-ai
câștigat războiul. Al doilea topor zăcea
la fel de-nțepenit, în nodul negru de furie că nu vreau să renunț. Apuc din nou
cu sete maiul ,hotărât fiind ca de data asta
să marchez. Dar maiul nu suportă bulevardierii așa că mă trimite la fel
ca prima oară ,să stau la rând. Și tot la coadă ! Asta n-a mai zburat ca prima
, dar zace fracturată, legată de topor doar printr-un firicel de lemn, subțire .
- Ce naiba ai făcut ?? Ai rupt coada la topor ? îmi întrerupe socru-meu
contemplarea încruntată. Măi ,că nepriceput mai ești ! Vezi colo în dreapta ,că
mai e un topor ,adu-l încoa să-l scoatem pe-ăsta !
Mai mult de gura lui ,mă duc în dreapta ,ca să aduc toporul. Și-l țin în palma
stângă.
- Ce e ăsta ?? Nu mai are coadă ???
- Păi a avut ,dar a zburat departe.
- Bă, tu ești nebun ??!! Mi-ai
stricat două topoare în cinci minute ?? I-am spus eu fie-mii să nu ia un
merintic de la oraș, că ăștia freacă bulevardul și habar n-au de munca curții.
Nu sunt în stare nici să scoată o găleată de apă . Și-i tot dădea înainte cu
insultele . Iar eu tăceam ca mortul în păpușoi, simțindu-mă cu musca pe
căciulă. Și chiar mă întrebam ce-a fost
în capul fie-sii de m-a luat. Pesemne
tot dragostea i-a-ntunecat și ei
gândirea !
Trecuseră vreo cinci minute și el
mă bombănea mai abitir ca la-nceput. Și până la urmă ,m-am cam plictisit:
- Auzi bre , dacă nu încetezi în momentul ăsta ,îți dau o ecuație !
Nu știu exact ce-a înțeles că-i dau
,dar a tăcut pe dată mâlc. Abia după un minut și-a mai venit în fire :
- Lasă tată că fac eu,că dumneata ești de la oraș ,nu ai de unde să știi
toate treburile curții. Dumneata stai colo jos și te odihnește !
M-am așezat mai în spate pe o
buturugă ,dorind să-i studiez mișcările în continuare ca să trec cu brio peste
statutul de merintic.
Nu trece mult și prin fața porții
trece vecinul Sandu, de care auzisesem
că nu era chiar vecinul preferat al lui ăl bătrân. Iar ăl bătrân prinde curaj :
- Băi, Sandule ,să nu dea naiba să te mai bagi cu gardul ,că dacă mă
enervezi îl chem pe gineri-meu și-ți
bagă imediat o ecuație ! M-ai înțeles ?
Vecinul ar fi avut multe de zis
,dar la vederea mea ,s-a cam înfricoșat
și și-a văzut de drum. Si-apoi ,nu știi ce-ți poate face o ecuație . Dacă necesită spitalizare ?
- Așa că vezi tu ,Mugurele ,la ce
îți folosesc ? Îți rezolvă instantaneu orice problemă !
- Așa o fi ,cum ziceți dumneavoastră,dar mie, tot nesuferite îmi sunt !
Dan Gheorghilaș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu