LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ

         

      Apare în fața mea instantaneu,tăindu-mi calea și-așa destul de aglomerată.Exact ca lupul în ochii iedului nevinovat .

-  Ce faci omule? Ce bine-mi pare că te văd !

Încerc să-mi amintesc de unde îl cunosc,dar nu-mi dă timp să-mi răscolesc memoria.

-  Tot acolo ești?

-  Tot....

-  Și e bine,e bine?

-  Da,e bine !

Mă uit la el și nu știu cine este.Alzhaimerul să-mi dea târcole chiar de la vârsta asta? Sau am uitat că sunt trecut deja de prima tinerețe?

-  Nea Nelu ce mai face? atacă cu altă întrebare.

Doi neuroni prin creier se simt scandalizați. Probabil doar pe aceia îi mai am.

-  Care nea Nelu?

-  Cum ,nu-l știi pe nea Nelu?! Ăla bătrânul,mai simpatic !

- Aaa ... a ieșit la pensie ! spun cu bucuria celui care a reușit până la urmă să intre în poveste. Se pare că încă mai funcționez !

-  Să-i transmiți urări de bine de la mine !

- O să-i transmit cu siguranță ...numai că am uitat cum te numești ! îi zic cu vocea sugrumată de rușine.

-  Cum naiba ?! Păi de,când se ajunge omul.... Costel !

Imi iau o mimă deslușită pe deplin.

-  Aa,da,da .... Costel !

Vocea-mi rămâne la fel de sugrumată. Abia se mai aude .

-  Ok,îmi pare bine că te-am revăzut ! Hai vino să te-mbrățișez că poate așa n-o să-ți mai uiți prietenii. !

 Si mă îmbrățișează strâns. Ciudată îmbrățisare pentru doi oameni serioși, cu păr cărunt la tâmple.Dar bine că nu mă ține mult ,mă mai cunoaște lumea prin oraș. Si lumea știe că am o singură orientare. Continui drumul meu umplut de ocupații până peste cap. Mai am de luat benzină,în rest le-am cam făcut pe toate. Îmi trebuie ceva timp să-mi regăsesc mașina ,pierdută într-o parcare ambulantă pe trotuar.Noroc că mi-e fidelă,nu pleacă fără mine. Direcția benzinărie ! Trebuie alimentată la refuz ,doar mâine o să îmi duc familionul în week-end la Sinaia ! Ne-așteaptă neaua albă,instructorul de schi  și cana plină de vin fiert. Pe ea n-am refuzat-o niciodată ! Ce piruete o să mai trag !

    Așa îmi place mie ,să fie rezervorul plin chiar dacă mașinuța cam gâfâie în pantă. Optimistul a creat automobilul iar pesimistul i-a pus niste air-baguri ! Dar amândoi au vrut progresul omenirii ! Eu trag de multe ori spre partea dreaptă ! Dar nu sunt pesimist ,ci doar prevăzător ! Dacă șoseaua e blocată și tremurăm de frig? Asa,dăm drumul la motor !

    Ajung la casă să plătesc. Bag mâna în buzunarul de la piept să caut portofelul. Iar portofelul...nicăieri ! Adică nu prin preajma mea. Cu siguranță ...in preajma lui Costel ! Si  neuronii ăia doi ai mei se iau la ceartă în carapacea  mare care e prevăzută pentru creier.Iar rozaliul din obraji se face în scurt timp, verde-albăstrui . La fel ca șalopeta casierei ce mă privea suspect.

-  Am fost jefuit,trebuie să anunț poliția !

Dar casiera nu pare chiar surprinsă:

-  E veche asta , mai schimbați și voi repertoriul !

-  Ce repertoriu domnișoară,n-auzi c-am fost furat?

-  Unde ,aici,la benzinărie?

-  Nu...pe bulevard !

-  Aha...ești bulevardier !  Păi și ce-i treaba mea? Ai băgat benzină ,plătești ! Vrei să te plimbi moca pe șosele? sare cu gura direct la beregată.

-  Plătesc domnișoară ,dar nu-nțelegi că n-am cu ce?

-  Hai că mă ții de abureli și eu am treabă  ! Sorine ,vino până aici că domnul are chef de goange !

    Sorin e bine dezvoltat. Cred c-a mâncat numai spanac,ca Popeye marinarul,cu care seamănă-n profil. Si are și pistol la cingătoare.

-  Trage mașina în partea dreaptă  si du-te acasă și ia bani !

-  Până acasă sunt patru kilometri !

- Păi ce contează ,noi aici avem non-stop,poate ajungi până diseară că trebuie să eliberezi parcarea ! Hai pune-ți țurloaiele la lucru și nu mai pierde timpul !

Până la urmă malacul nu zice tocmai rău ! Timpul înseamnă bani,iar bani pierduți înseamnă timp pierdut !

    Îmi caut telefonul să sun după un taxi. Dar telefonul...nu e de găsit.Probabil e în voiaj cu portofelul, prin pantalonii lui  Costel. Așa c-o iau la pas ,pe scurtături. Si după aproape o oră,am ajuns.

- Dă-mi te rog cardul tău,pe-al meu mi l-a furat ! Cu tot cu bani si acte !

- Cum naiba ți l-a furat? sare nevasta cu gura mare, de nevastă . Ti-ai pierdut de tot simțul realității?

- Ăsta mi-era prieten bun,mi-a luat și telefonul !

- Si telefonul ? Ăla touch-screen pe care aveam și pozele de astă –vară,din concediu? Esti chiar nesănătos !

- Lasă că vine ea și altă vară ! Acum dă-mi cardul ca să recuperez mașina !

- Ți-a luat și mașina ?! Pe tine de ce naiba nu te-a luat ?

Nu-i mai răspund, fiindcă așa sunt eu, bărbat drăguț. O las să aibe ultimul cuvânt !  M-arunc în taxi și-n cinci  minute zâmbesc triumfător,fluturându-mi cardul prin fața casieriței :

- Poftiți,să nu mai ziceți că sunt infractor! 

- Mda...scuze ! Problema e c-avem o oarece problemă !

La asta chiar nu m-așteptam.

- Adică ??

- Adică ni s-a stricat de cinci minute cititorul de carduri. Plătiți doar cu bani cash !

- Cum cash ?

- Cash sau gheață ,depinde ce v-alegeți !

- Domnișoară, vă bateți joc?

- Nu,uite ,am pus afiș pe geam,scrie destul de clar ,numai cu banii jos!

- Înțelegeți că trebuie s-ajung și la politie ca să declar c-am fost furat ! Trebuie să iau mașina ca să mă mișc mai repede ! Vin pe urmă și vă plătesc !

- Nu,nu,nu ...nu merge așa ! Vă duceți până aici în centru ,scoateți banii si ridicați mașina! Noi nu lucrăm pe datorie !

Lumea de la coadă începe să se-agite :

-  Du-te, domnule, și scoate bani, ca să plecăm odată de-aici !

 As fi avut ceva adăugiri ,dar malacul de Sorin mă bate convingător pe umăr. Iar cu arătătorul mi-arată direcția de ieșire.

  Mai trece un sfert de oră și sunt în fața tuturor, la bancomat . Bag cardul,tastez codul si-astept cu mâna-ntinsă la gura de ieșire. Dar cardul...țuști afară ! La câte mi s-au întâmplat era chiar culmea să reușesc din prima ! Refac operațiunile și-aștept din nou cu mâna întinsă. Si cardul încăpățânat ,se-aruncă iarăși  din cutie. Tastez din nou si-apoi din nou...Iar cardul nu mai iese. Nici banii așteptați.

- Alo ,domnu , jocurile mecanice sunt puțin mai sus pe dreapta,sare un om din fundul cozii. Vă puteți duce să vă jucați la butonașe !

- Nu știu de ce nu vrea să îmi dea bani !

- Păi poate că n-aveți , își dă cu presupusul un altul mai din față.

- Eu știu că sunt ,dar...

  Si imediat îmi pică fisa. Cardul nevestei are alt cod,cu totul diferit de codul meu. Asa că îl declar nevinovat.

- Ideea e că nu știu codul,încerc să-i lămuresc.

 Apare și omul de la pază :

- Al cui e cardul, dacă nu vă supărați ? întreabă cu bucurie că a prins hoțul și va primi o primă.

- Al soției !

- Domnule ,dă-te la o parte si lasă-ne  să scoatem banii că noi  n-am ajuns încă la măna femeii, sar alții de la coadă.

   Mai că i-aș fi lăsat, dar cardul meu era înăuntru. Până la urmă a înteles ideea și nu mai vrea să iasă afară.

- Mi s-a blocat ! Deci n-aveți cum !

- Păi sun-o dom′le să ți-l spună ! vine o doamnă cu ideea. Întotdeauna am spus că femeile au inteligență mai multă ca barbații . Iar unele o mai și folosesc.

- As suna-o ,dar ...mi-am uitat telefonul ! Dacă mi l-ați împrumuta să sun puțin acasă ,am rezolva problema !

  Mi-l întinde cu simpatia pe care o poate avea pentru un rătutit ca mine.

Nevasta nu îmi răspunde chiar din prima. Abia pe la a patra.

- Mamă ,spune-mi te rog codul tău pin că l-am uitat !

- 4965 ! îmi spune cu vocea ridicată.

 L-au auzit și cei de pe trotuar.Iar doi din ei se-nvârt interesați în jurul cozii de la bancomat.

- Îl țin pe speaker fiindcă nu stau prea bine cu auzul,îmi dă femeia explicații.

N-am timp prea mult să îi răspund. Formez,scot cardul, bag cardul și scot banii. Si toți răsuflă ușurați. Alerg din nou să-mi iau mașina.

- Vedeți că totul se rezolvă cu răbdare? întreabă casiera cu ton de filozof.

- Răbdarea domnișoară,e pentru fiecare un pahar în care torni și torni și torni...Însă până la urmă ,pentru o simplă picătură ,se supără și dă pe dinafară.La alții e ditamai paharul,la mine e doar un păhărel !

   O las cu degetul în bărbie și ies să îmi ridic mașina.Pe care  o conving să mă ducă  în viteză ,la poliție.

S-o fi împărțind ceva aici ,de e asa aglomerat? Sunt patru uși de sticlă și tot atâtea cozi. Noroc că e organizare,pe fiecare ușă este lipită destinația. La primul ” omucideri”. Sunt încă viu așa că trec la următorul. ” Violuri ” ! Cred c-am avut noroc, că ambii ne grăbeam, că la așa îmbrățișare ,nu poți să știi ce se-ntâmpla ! Urmează ” agresiuni fizice și verbale ”Parcă nu prea s-ar încadra. El m-a furat civilizat. Si în sfârșit ” găinării ” !

E ca la cinema . Doar că aici te duci la filmul în care ai fost actorul principal.Sau unul dintre ei. Îngroș rândul fraierilor și-aștept să-mi vină rândul. Niciunul  nu vorbește cu ceilalți. Probabil din orgoliu. Si trec așa în tăcere încă vreo două ore.

   Polițistul îmi ascultă povestea care dealtfel,nu e foarte lungă. Nu e destul de lămurit și vrea clarificări:

- Ochii ?

- Căprui .

- Nu ai dumitale,ai suspectului !

- Părcă albaștri,nu știu exact,oricum culoare mai deschisă.

- Adică Paul Newman sau Alain Delon ?

- Nu înțeleg !

- Albastru spălăcit sau albastru pătrunzător?

- Eu știu ?!…cred că albastru de metil !

Se arcuiește din sprâncene în semn de încruntare.

- Buze cărnoase ,Adam Sandler sau subțirele, Armand Asante?

- Așa și așa !

- Adică cum așa și asa? Una cărnoasă și alta subțirică ? întreabă total nedumerit.

- Adică potrivite.

- Aha… Statura? Danny de Vito sau Clint Eastwood?

- Mai degrabă Claude van Damme,adică normal de bine făcut.

- Îhî… si părul? Bruce Willis sau Antonio  Banderas?

- Nu stiu ce să vă spun,cam Al Pacino.

- Al Pacino în tinerețe sau mai la bătrânețe?

- Mai la bătrânețe !

- Mda,deci păr vâlvoi…

- Si grizonat la tâmple , vin cu adăugiri.

- Îmbrăcăminte ?

- De bărbat..geacă și pantaloni.  Închise….

- Adică închise cu fermoar?

- Adică închise la culoare !

- S-a notat ! Câți bani spuneai că îți lipsesc?

- Banii ca banii ,dar actele sunt cele importante. Permisul,cardul,buletinul…

 Se freacă instinctiv pe frunte ,preocupat forțat fiind de ce-mi va spune în continuare.

- Domnule,uite cum stă treaba exact. Dumneata nu esti prea sigur pe ce spui. Crezi că are ochi albaștri,statura mai degrabă potrivită si părul oarecum vâlvoi. Cu așa descriere completă îl găsim în vreo cinci luni.Si spui că actele îți trebuie…

- Normal !

- Atunci e indicat să le declari pierdute. Declari că le-ai pierdut ,fiindcă ai fost căscat. Si-așa nu poti să spui c-ai fost cu ochii în patru. Le afisăm în monitor ca nule și într-o lună ai altă poză-n buletin. Si nu ne încărcăm nici noi cu caz nerezolvat !

”Deci asta era ,vrei să dați bine pe ecran . Poliția rezolvă tot ! Păi cu așa aplomb nu te mai miri de ce zâmbesc toți infractorii ! ”

- Totusi,n-ar trebui să-l căutați ? Cu siguranță o să îi fure și pe alții !

- Păi n-am spus că nu-l căutăm. Dar poate alții ne dau descrieri mai exacte !

  Ies amețit total de explicații. Undeva în depărtare,muntele alb,strălucitor, se ridică semeț deasupra tuturor.Există pe pământ și oameni realiști și oameni visători.In timp ce realiștii știu cu exactitate încotro să se indrepte, cei visători au ajuns demult acolo.

   Iar eu sunt fleașcă peste tot. De la atâtea piruete !

  

                                                                                                           Dan  Gheorghilas